RECUNOSTINTA,BUNUL SIMT SI OAMENII CU CONVINGERI FALSE

Deviza Ordinului: "Onoare, Lupta, Rugaciune, Munca si Studiu."
Slogan: "Nu exista izbinda, decit cu ajutorul lui Dumnezeu!"


                  RECUNOSTINTA, BUNUL SIMT SI OAMENII CU CONVINGERI FALSE

       Erau odata doi diavoli care isi petreceau ziua discutind si certindu-se din cauza unei cutii vechi,a unei perechi de pantofi si a unui toiag.

      Trecind un om pe acolo i-a intrebat:"- De ce va certati voi pentru aceste lucruri marunte?

      Sunt ele atit de valoroase pentru voi? Au vre-o putere magica, ca voi sa le posedati?

      Diavolii vazind nedumerirea omului,i-au explicat:

"-Cutia cea veche, noua ne procura tot ceea ce ne dorim, 

de pilda: mincare, bautura, bogatii si imbracaminte.Toiagul, ne ajuta sa invingem in lupta pe toti dusmanii nostrii, iar perechea de pantofi, ne da puterea sa calatorim prin aer!"

       Auzind toate acestea,omul chibzuii si le zise:

"-Nu va mai certati! Va rog,retrageti-va un pic mai incolo si dati-mi ragaz citeva clipe ma gindesc in liniste, cum as putea sa va fac o repartitie justa a lucrurilor intre voi!"

      Indata ce diavolii s-au indepartat,omul a incaltat perechea de pantofi,a luat in mina bastonul si cutia cea veche,si mergind astfel prin aer a plecat, scapind de toate nevoile lumesti!

      In Artele Martiale,"toiagul"-reprezinta concentrarea mentala,meditatia si rugaciunea,care 

te ajuta sa-ti focalizezi energia sau sa o acumulezi "Qi"(Energie Interna), pentru mentinerea sanatatii si invingerea greutatilor lumesti.

      "Cutia cea veche"-simbolizeaza, faptele tale cele bune si darurile pe care tu le-ai facut altora,cu o atitudine altruista, tinind cont ca "Fapta cea buna, nu cere nici o rasplata!" 

"Cutia cea veche",iti imbunatateste destinul, iti aduce noroc, te schimba intr-o persoana nobila sau altruista si te apropie mult de Dumnezeu, prin sfintenia faptelor bune!

      "Perechea de pantofi"-semnifica disciplina comportarii frumoase si gindirea cea pozitiva,

pura si lipsita de ranchiuna,de invidie sau de rautate.

       Aceasta gindire curata te situeaza deasupra lucrurilor trecatoare si a dorintelor efemere.

       Insa-"Cei doi Demoni"- sunt reprezentati prin oamenii cu convingeri false, invidiosi si egoisiti, care vor sa te impiedice in urcusul tau spiritual, moral  si profesional.

       Ei sunt oamenii cu "probleme" mentale sau morale(!),care nici ei nu progreseaza,dar 

nici pe altii nu o lasa sa o faca! Acestia sunt prietenii fatarnici, care nu te incurajeaza sa faci fapte bune, nu te incurajeaza sa te antrenezi sau sa te perfectionezi in viata.

      Pentru acestia,dictonul lenei "Lasa ma,ca merge asa, ne-am obisnuit cu ea!",este 

perfect si  arata auto-multumirea individuala si superficialitatea profesionala.

      In Sfinta Scriptura se spune despre acesti doi oameni, ca sunt "caldicei",iar ca 

Dumnezeu ai "va scuipa din gura sa". Adica Dumnezeu doreste oamenii folositori societatii,

ori "racorosi",ori "fierbinti",nici de cum superficiali(!)

      In viata societatea are nevoie de oameni foarte buni intr-un domeniu al stiintei,care Nu 

iti repara lucrurile doar pe jumatate,ci complet. Cum ar fi daca un om ar citi o rugaciune 

doar 1/3 iar in rest s-ar oprii, ca nu stie toate literele alfabetului(!), sau despre un contabil, 

care nu stie macar cele patru operatii aritmetice,ci numai doua(!?).

      La fel este si cu doctorul chirurg, care nu stapineste foarte bine toata anatomia corpului uman si face bolnavilor operatii incomplete , omorind astfel pacientii . 

      Din aceasta cauza, va sfatuim cu sinceritate sa Nu aplecati urechea dupa oamenii cu convingeri false sau dupa prietenii fatarnici.

      Un exemplu ar fi:"Cere-ti sfatul dusmanului vostru, si face-ti complet invers!",in asa fel, 

veti iesi mai bine.

      Ignorind, sfaturile Maestrului tau, discipolii se vor certa la infinit pentru:

 "o cutie, o pereche de pantofi si un baston",in acest fel nu vei progresa,te vei descuraja 

si te vei lasa de Karate.

      O alta problema sociala si morala a tineretului din ziua de astazi, este lipsa de respect,

de recunostinta sau de bun simt. Deseori antrenorii de la cluburi se intilnesc pe strada, 

cu fosti studenti, care uita sa le mai dea macar: "Buna Ziua" si se fac ca nu-i cunosc pe acestia!

      Este o situatie extrem de jenanta si arata marile lacune in cei 7 ani de acasa ale elevului.

      La ce folosesc toate Centurile tale de la Karate, daca tu nu ai invatat:Ce este respectul?

      Respectul este calitatea care sta la baza intregii societati si a cladirii intregii familii.

      Fara respect, intre doi prieteni Nu exista dragoste adevarata si nici nu va exista o 

relatie sanatoasa si durabila necesara intemeieri unei viitoare familii,intre acestia.

      De altfel, fara respect si bun simt in relatiile interpersonale dintre semeni, societatea 

nu va angaja in munca, elementele certate cu legea ,cu disciplina si lipsite de etica.

      Pina si in Sf.Biserica, indiferent de religie se cere respect si recunostinta, fata de toate

binefacerile pe care noi le-am primit de la Dumnezeu. 

      Preotul este numai "un martor" in fata divinitatii, ce confirma ca noi "am invatat sa ne purtam frumos cu semenii", prin sfinta taina duhovniceasca a marturisirii si ne indeamna

mereu sa multumim lui D-zeu.

      Rezultatul formarii unei frumoase personalitati, este si sacrificiul fizic, intelectual si 

afectiv, al tuturor acelora care s-au jertfit pentru noi in decursul vietii noastre (parinti,

educatori,angajatori etc.), ca sa ajungem noi ceea ce suntem astazi, si nu niste maimute arboricole, pline de tupeu,de fumuri si de inginfare.

      De aici vine expresia:"Nu esti indeajuns de prost, daca Nu esti si fudul pe de-asupra!"

      Este normal ca in societate, un om sa-si apere demnitatea sa, cerind respect cetatenilor,

colegilor si membrilor sai de familie. 

      Aceasta demnitate este data in mod firesc de virsta, studiile, sexul, gradul,rezultatele profesionale,rangul si statut social,care trebuiesc respectate.

      Aici trebuie sa amintim ca si ingerii din ceruri, nu sunt egali toti ca valoare intre ei, ci respecta o anumita ordine si ierarhie divina,data de Dumnezeu, pentru ca ordinea si 

adevarul sunt atributele lui Hristos si Tatalui creator al intregului Univers.

      "Nu exista greseala mai mare a omului, decit aceea de a fi nerecunoscator!"- scria 

unul din cei mai mari filosofi ai antichitatii, iar acest lucru merita a fi remarcat in viata noastra cea de toate zilele, macar printr-o formula de salut adresata semenului pe strada.

       Aceasta masura a recunostintei si respectului, trebuie sa fie si mai mare in familia din 

care noi facem parte,sau in interiorul unei organizatii, (dar nu impusa de vre-un "sef", sau 

prin grade si reguli arbitrare, ci impusa de "eu-l" nostru interior moral, ca o expresie de adevarata valoare civica si culturala a noastra.

       Inchei aceasta "prelegere",(catre practicantii de Arte Martiale din Romania), amintindu-le

ca acestia Nu sunt bolnavi de "sindromul fotbalistilor", pentru ca acestia Nu sunt vinduti prin 
transfer la diverse Cluburi.(!)

       Deci ei, nu pot imprumuta din comportamentul nesportiv, huliganic si lipsit de fair-play al

unor galerii de pe stadioane si ca nu au circumstante atenuante, in caz de violenta verbala sau de lipsa de respect catre alti cetateni, sau mai grav catre maestrii lor si fata de cei din familie.

       Practicantii de Arte Martiale trebuie sa arate valoarea morala a sportului lor, fata de orice

alt sport de pe planeta asta, dind dovada de cavalerism, de respect si de noblete sufleteasca.

       Odata cineva m-a intrebat: -Ce inseamna sa fii cavaler in Ordinul Florii de Cires-Sakura?

       Zimbind, noi i-am raspuns,in doua cuvinte:"-Inseamna sa fii cu trupul in Romania, cu inima in Japonia si cu sufletul in Rai !" (Va las pe voi, sa descifrati intelesul acestor cuvinte, singuri.)

       Dumnezeu sa va binecuvinteze, pe toti cei care a-ti avut rabdarea si placerea sa cititi in

fuga aceste rinduri, sacrificind o parte a timpului vostru pentru acest articol.

       Cu dragoste fraternala,

                                              Un cavaler in "Ordinul Florii de Cires-Sakura" 

    Recunostinta in familie (Fabula dintr-o carte):

 " Un tinar terminase si ultima lui scoala

   Si,incadrat in munca,la primul sau salar,

   Se intoarse cu placere in urbea lui natala,

   Sa vada si parintii,ca n-a fost in zadar,

   Cit s-au trudit atita,sa-l scoata om cu carte,

   De-o viata cit mai buna,sa aiba si el parte!

  -"Ne spui ca ai o leafa,si-o chibzuiesti cum vrei..

   Dar poti,intreaba tatal,sa-mi dai cincizeci de lei?

   Indata zise fiul:-"Sunt tare bucuros

   Ca pot,iubite tata sa-ti fiu de vreun folos."

   I-a dat…si dupa o luna feciorul revenii,

   Fiind cu toti la masa,la fel ca in prima zi.

   Pe cind sedeau la vorba,voiosi ca altadata,

   Deodata rosti fiul:-"As vrea eu,draga tata

   Sa-ti adresez matale,acum o intrebare…

   Asta numai daca nu este cu suparare!"

   Tatal vazind ca-i seara si s-a facut tirziu,

   Stiind la ce gindeste atunci iubitul fiu,

   Ii zise:-"Dragul meu,sa vii ca eu te ascult,

   Sa facem socoteala,dar…cind ai timp mai mult!

   Si astfel fiul deplin s-a dumerit,

   Ce multa datorie avea de socotit…

   Morala: Se mai intimpla inca si adeseori,

   Cind numai pe parinti, copiii-i cred datori!!!"