Ordinul Florii de Cires-Sakura: Binecuvăntarea pelerinilor.

Deviza Ordinului: "Onoare, Lupta, Rugăciune, Munca şi Studiu."

Slogan: "Nu exista izbânda, decât cu ajutorul lui Dumnezeu!"

BINECUVÂNTAREA PELERINILOR

INDICAŢII PRELIMINARE:

Pelerinajele la locurile sfinte, la mormintele sfinţilor şi la sanctuare, au drept să-i îndemne pe credincioşi la convertire, să le hrănească viaţa creştină şi să le sporească zelul apostolic, pentru ca pelerinii să devină cu adevărat „Crainicii călători ai lui Cristos” şi să simtă din belşug roadele pelerinajului.

Pentru a putea împlini mai uşor acestea, este bine că uneori, cu prilejul începerii sau încheierii unui pelerinaj, să se rânduiască o celebrare potrivită prin care să li se ofere pelerinilor o binecuvântare specială.

Rânduielile oferite aici pot fi oficiate atât de un preot cât şi de un diacon, care, păstrând structura şi elementele mai importante ale ritualului, vor adapta celebrările la specificul pelerinajului şi al împrejurari.

Binecuvântarea pelerinilor (A) La începerea drumului / (B) La întoarcere.

ÎNCEPUTUL RITUALULUI:

După ce grupul de pelerini s-a adunat, se poate cânta Ps 121(122) sau un alt cântec potrivit.

~ PSALMUL 121 ~
1. Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: "In casa Domnului vom merge!"
2. Stateau picioarele noastre in curtile tale, Ierusalime!
3. Ierusalimul, cel ce este zidit ca o cetate, ale carei porti sunt strans-unite.
4. Ca acolo s-au suit semintiile, semintiile Domnului, dupa legea lui Israel, ca sa laude numele Domnului.
5. Ca acolo s-au asezat scaunele la judecata, scaunele pentru casa lui David.
6. Rugati-va pentru pacea Ierusalimului si pentru indestularea celor ce te iubesc pe tine.
7. Sa fie pace in intariturile tale si indestulare in turnurile tale.
8. Pentru fratii mei si pentru vecinii mei graiam despre tine pace.
9. Pentru casa Domnului Dumnezeului nostru am dorit cele bune tie.

1. La terminarea cântecului, celebrantul spune:

În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh.

Toţi îşi fac semnul crucii şi răspund: Amin.

2. Apoi îi salută pe cei de faţă, spunând:

(A) La începerea drumului:

Dumnezeu, scăparea şi mângâierea noastră, să fie cu voi toţi.

Toţi răspund: Şi cu duhul tău.

sau într-un alt mod potrivit: Slavă în veci. Amin.

(B) La întoarcere:

Dumnezeu, nădejdea şi mângâierea noastră, să reverse peste voi pace şi bucurie în Duhul Sfânt.

Toţi răspund: Amin. sau într-un alt mod adecvat. Lui să-i fie mărire în veci.

3. Apoi celebrantul îi pregăteşte pe cei prezenţi pentru primirea binecuvântării, cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare:

(A) La începerea drumului:

Pelerinaj la Cacica.

Fraţilor preaiubiţi, pornind în acest sfânt pelerinaj, se cuvine să ne amintim cu ce gând am luat această sfântă hotărâre. Locurile pe care dorim să le vizităm dovedesc credinţa poporului lui Dumnezeu, care aleargă spre ele în număr mare ca să se întoarcă întărit în mărturia vieţii creştine şi pregătit pentru a săvârşi cu râvnă fapte de iubire. Dar trebuie ca şi noi, pelerinii, să oferim ceva şi credincioşilor aflaţi acolo: şi anume, exemplul credinţei, al speranţei şi al iubirii noastre; pentru ca toţi, şi cei din partea locului, şi străini, să se îmbogăţească sufleteşte, dându-şi unii altora pildă bună.

(B) La întoarcere:

În timpul acestui pelerinaj Dumnezeu ne-a dăruit un timp de har deosebit. Noi, care am vizitat locuri sfinte, suntem împinşi de un îndemn lăuntric la înnoirea inimii.

Sanctuarele pe care le-am vizitat sunt un semn al casei lui Dumnezeu, nefăcute de mână de om, adică al trupului lui Cristos, din care şi noi suntem pietre vii şi alese, zidite pe el, piatra din capul unghiului. Întorcându-ne acasă, să ne trăim chemarea prin care suntem cu adevărat seminţie aleasă, preoţie regească, neam sfânt, popor agonisit de Domnul, pentru a vesti faptele minunate ale celui care ne-a chemat din întuneric la lumina sa minunată.

CITIREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU

4. Apoi lectorul sau însuşi celebrantul citeşte un text din Sfânta Scriptură.

(A) La începerea drumului:

Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni

2Cor 6,6b-10: «Suntem rătăcitori departe de Domnul.»

Prin curăţie, prin cunoaşterea lui Dumnezeu, prin răbdare, prin bunătate, prin duhul de sfinţenie, printr‑o dragoste neprefăcută; prin sinceritate în vorbire, prin puterea lui Dumnezeu; ne prezentăm cu armele celor drepţi pentru a cuceri şi pentru a ne apăra. Suntem ridicaţi în slavă şi ocărâţi, defăimaţi şi lăudaţi; suntem luaţi drept mincinoşi, deşi spunem adevărul, neluaţi în seamă, deşi foarte bine cunoscuţi; suntem socotiţi ca nişte oameni care trag de moarte, deşi suntem plini de viaţă, pedepsiţi, însă fără a fi omorâţi; ne cred trişti, deşi suntem totdeauna veseli, săraci, dar îmbogăţim pe alţii; nu avem nimic şi totuşi avem de toate!

Is 2,2-5 «Să umblăm în lumina Domnului.»

Evr 10,19-25 «Să ne apropiem cu inimă dreaptă întru plinătatea credinţei.»

1Pt 2,4-12 «Ca pe nişte străini şi călători.»

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca

Lc 2,41-51 « Au urcat la Ierusalim. »

Credinciosi in pelerinaj la Ieruralim.

Si parintii Lui (Isus), in fiecare an, se duceau de sarbatoarea Pastilor, la Ierusalim. Iar cand a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, dupa obiceiul sarbatorii. Si sfarsindu-se zilele, pe cand se intorceau ei, Copilul Iisus a ramas in Ierusalim si parintii Lui nu stiau. Si socotind ca este in ceata calatorilor de drum, au venit cale de o zi, cautandu-L printre rude si printre cunoscuti. Si, negasindu-L, s-au intors la Ierusalim, cautandu-L. Iar dupa trei zile L-au aflat in templu, sezand in mijlocul invatatorilor, ascultandu-i si intrebandu-i. Si toti care Il auzeau se minunau de priceperea si de raspunsurile Lui. Si vazandu-L, ramasera uimiti, iar mama Lui a zis catre El: Fiule, de ce ne-ai facut noua asa? Iata, tatal Tau si eu Te-am cautat ingrijorati. Si El a zis catre ei: De ce era sa Ma cautati? Oare, nu stiati ca in cele ale Tatalui Meu trebuie sa fiu? Dar ei n-au inteles cuvantul pe care l-a spus lor. Si a coborat cu ei si a venit in Nazaret si le era supus.

Iar mama Lui pastra in inima ei toate aceste cuvinte.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca.

Lc 24,13-35 «Isus apropiindu-se, mergea împreună cu ei.»

Isus pe drumul spre Emaus.

Si iata, doi dintre ei mergeau in aceeasi zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la saizeci de stadii, al carui nume era Emaus. Si aceia vorbeau intre ei despre toate intamplarile acestea. Si pe cand vorbeau si se intrebau intre ei. si Iisus Insusi, apropiindu-Se, mergea impreuna cu ei. Dar ochii lor erau tinuti ca sa nu-L cunoasca. Si El a zis catre ei: Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbati unul cu altul in drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinsi de intristare. Raspunzand, unul cu numele Cleopa a zis catre El: Tu singur esti strain in Ierusalim si nu stii cele ce s-au intamplat in el in zilele acestea? El le-a zis: Care? Iar ei I-au raspuns: Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic in fapta si in cuvant inaintea lui Dumnezeu si a intregului popor. Cum L-au osandit la moarte si L-au rastignit arhiereii si mai-marii nostri; Iar noi nadajduiam ca El este Cel ce avea sa izbaveasca pe Israel; si, cu toate acestea, astazi este a treia zi de cand s-au petrecut acestea. Dar si niste femei de ale noastre ne-au spaimantat ducandu-se dis-de-dimineata la mormant, Si, negasind trupul Lui, au venit zicand ca au vazut aratare de ingeri, care le-au spus ca El este viu. Iar unii dintre noi s-au dus la mormant si au gasit asa precum spusesera femeile, dar pe El nu L-au vazut. Si El a zis catre ei: O, nepriceputilor si zabavnici cu inima ca sa credeti toate cate au spus proorocii! Nu trebuia oare, ca Hristos sa patimeasca acestea si sa intre in slava Sa? Si incepand de la Moise si de la toti proorocii, le-a talcuit lor, din toate Scripturile cele despre El. Si s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se facea ca merge mai departe. Dar ei Il rugau staruitor, zicand: Ramai cu noi ca este spre seara si s-a plecat ziua. Si a intrat sa ramana cu ei. Si, cand a stat impreuna cu ei la masa, luand El painea, a binecuvantat si, frangand, le-a dat lor. Si s-au deschis ochii lor si L-au cunoscut; si El s-a facut nevazut de ei. Si au zis unul catre altul: Oare, nu ardea in noi inima noastra, cand ne vorbea pe cale si cand ne talcuia Scripturile? Si, in ceasul acela sculandu-se, s-au intors la Ierusalim si au gasit adunati pe cei unsprezece si pe cei ce erau impreuna cu ei, Care ziceau ca a inviat cu adevarat Domnul si S-a aratat lui Simon. Si ei au istorisit cele petrecute pe cale si cum a fost cunoscut de ei la frangerea painii.

(B) La întoarcere:

4. Lectorul sau însuşi celebrantul citeşte un text din Sfânta Scriptură.

Citire din cartea întâi a Cronicilor.

1Cron 29,9-18. «Călători suntem înaintea ta, Dumnezeule, şi pribegi.»

S-a bucurat poporul de sufletul deschis al conducătorilor şi al celorlalţi, au adus daruri Domnului din toată inima; dar şi regele David s-a bucurat cu bucurie mare. Şi a binecuvântat pe Domnul în faţa întregii mulţimi, spunând: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, Părintele nostru, tu eşti binecuvântat din veac în veac. Ale tale, Doamne, sunt slava, puterea, măreţia şi biruinţa, ţie ţi se cuvine laudă. Tot ce este în cer şi pe pământ îţi aparţine. A ta este, Doamne, împărăţia, tu stăpâneşti peste toate. Bogăţia şi cinstea vin de la tine. Tu eşti atotstăpânitor, în mâna ta este puterea şi tăria, tu poţi să‑l faci pe oricine mare şi puternic. Iar acum, Dumnezeul nostru, te mărim şi lăudăm preaslăvit numele tău. căci cine sunt eu şi cine este poporul meu, ca să-ţi putem oferi ţie toate acestea? Ale tale sunt acestea toate şi ce am primit din mâna ta ţi-am dăruit. Căci noi călători suntem înaintea ta, şi pribegi ca toţi părinţii noştri, zilele noastre ca umbra sunt pe pământ şi nici o nădejde nu este. Doamne Dumnezeul nostru, tot acest belşug pe care l-am pregătit ca să zidim casă numelui tău sfânt, din mâna ta este şi ale tale sunt toate. Ştiu, Dumnezeul meu, că încerci inima omului şi iubeşti dreptatea ei; şi eu din sinceritatea inimii mele am jertfit bucuros toate acestea şi am văzut că şi poporul tău aflat aici îţi aduce de bunăvoie, cu bucurie fără margini, jertfe, Doamne Dumnezeul lui Abraham şi al lui Isaac şi al lui Iacob, părinţii noştri, păstrează în veci această bunăvoinţă a inimii lor şi gândul acesta să rămână mereu spre adorarea ta”.

Fap 8,26-35 «Venise să se închine în Ierusalim şi se întorcea.»

Evr 13,12-21 «Nu avem cetate statornică aici, dar o căutăm pe cea viitoare.»

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan.

In 5,1-15 « Ia-ţi patul tău şi umblă! »

Isus vindecand bolnavul din Vitezda.

Dupa acestea era o sarbatoare a iudeilor si Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar in Ierusalim, langa Poarta Oilor, era o scaldatoare, care pe evreieste se numeste Vitezda, avand cinci pridvoare. In acestea zaceau multime de bolnavi, orbi, schiopi, uscati, asteptand miscarea apei. Caci un inger al Domnului se cobora la vreme in scaldatoare si tulbura apa si cine intra intai, dupa tulburarea apei, se facea sanatos, de orice boala era tinut. Si era acolo un om, care era bolnav de treizeci si opt de ani. Iisus, vazandu-l pe acesta zacand si stiind ca este asa inca de multa vreme, i-a zis: Voiesti sa te faci sanatos? Bolnavul I-a raspuns: Doamne, nu am om, care sa ma arunce in scaldatoare, cand se tulbura apa; ca, pana cand vin eu, altul se coboara inaintea mea. Iisus i-a zis: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla. Si indata omul s-a facut sanatos, si-a luat patul si umbla. Dar in ziua aceea era sambata. Deci ziceau iudeii catre cel vindecat: Este zi de sambata si nu-ti este ingaduit sa-ti iei patul. El le-a raspuns: Cel ce m-a facut sanatos, Acela mi-a zis: Ia-ti patul si umbla. Ei l-au intrebat: Cine este omul care ti-a zis: Ia-ti patul tau si umbla? Iar cel vindecat nu stia cine este, caci Iisus se daduse la o parte din multimea care era in acel loc. Dupa aceasta Iisus l-a aflat in templu si i-a zis: Iata ca te-ai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie ceva mai rau. Atunci omul a plecat si a spus iudeilor ca Iisus este Cel ce l-a facut sanatos.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan.

In 9,1-38 « M-am adus şi m-am spălat şi am văzut. »

Isus vindecand un orb din nastere.

Si trecand Iisus, a vazut un om orb din nastere. Si ucenicii Lui L-au intrebat, zicand: Invatatorule, cine a pacatuit; acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb? Iisus a raspuns: Nici el n-a pacatuit, nici parintii lui, ci ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu. Trebuie sa fac, pana este ziua, lucrarile Celui ce M-a trimis pe Mine; ca vine noaptea, cand nimeni nu poate sa lucreze. Atat cat sunt in lume, Lumina a lumii sunt. Acestea zicand, a scuipat jos si a facut tina din scuipat, si a uns cu tina ochii orbului. Si i-a zis: Mergi de te spala in scaldatoarea Siloamului (care se talcuieste: trimis). Deci s-a dus si s-a spalat si a venit vazand. Iar vecinii si cei ce-l vazusera mai inainte ca era orb ziceau: Nu este acesta cel ce sedea si cersea? Unii ziceau: El este. Altii ziceau: Nu este el, ci seamana cu el. Dar acela zicea: Eu sunt. Deci ii ziceau: Cum ti s-au deschis ochii? Acela a raspuns: Omul care se numeste Iisus a facut tina si a uns ochii mei; si mi-a zis: Mergi la scaldatoarea Siloamului si te spala. Deci, ducandu-ma si spalandu-ma, am vazut. Zis-au lui: Unde este Acela? Si el a zis: Nu stiu. L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecand orb. Si era sambata in ziua in care Iisus a facut tina si i-a deschis ochii. Deci iarasi il intrebau si fariseii cum a vazut. Iar el le-a zis: Tina a pus pe ochii mei, si m-am spalat si vad. Deci ziceau unii dintre farisei: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindca nu tine sambata. Iar altii ziceau: Cum poate un om pacatos sa faca asemenea minuni? Si era dezbinare intre ei. Au zis deci orbului iarasi: Dar tu ce zici despre El, ca ti-a deschis ochii? Iar el a zis ca prooroc este. Dar iudeii n-au crezut despre el ca era orb si a vazut, pana ce n-au chemat pe parintii celui ce vedea. Si i-au intrebat, zicand: Acesta este fiul vostru, despre care ziceti ca s-a nascut orb? Deci cum vede el acum? Au raspuns deci parintii lui si au zis: Stim ca acesta este fiul nostru si ca s-a nascut orb. Dar cum vede el acum, noi nu stim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu stim. Intrebati-l pe el; este in varsta; va vorbi singur despre sine. Acestea le-au spus parintii lui, pentru ca se temeau de iudei. Caci iudeii pusesera acum la cale ca, daca cineva va marturisi ca El este Hristos, sa fie dat afara din sinagoga. De aceea au zis parintii lui: Este in varsta; intrebati-l pe el. Deci au chemat a doua oara pe omul care fusese orb si i-au zis: Da slava lui Dumnezeu. Noi stim ca Omul Acesta e pacatos. A raspuns deci acela: Daca este pacatos, nu stiu. Un lucru stiu: ca fiind orb, acum vad. Deci i-au zis: Ce ti-a facut? Cum ti-a deschis ochii? Le-a raspuns: V-am spus acum si n-ati auzit? De ce voiti sa auziti iarasi? Nu cumva voiti si voi sa va faceti ucenici ai Lui? Si l-au ocarat si i-au zis: Tu esti ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise. Noi stim ca Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar pe Acesta nu-L stim de unde este. A raspuns omul si le-a zis: Tocmai in aceasta sta minunea: ca voi nu stiti de unde este si El mi-a deschis ochii. Si noi stim ca Dumnezeu nu-i asculta pe pacatosi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu si face voia Lui, pe acesta il asculta. Din veac nu s-a auzit sa fi deschis cineva ochii unui orb din nastere. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea sa faca nimic. Au raspuns si i-au zis: In pacate te-ai nascut tot, si tu ne inveti pe noi? Si l-au dat afara. Si a auzit Iisus ca l-au dat afara. Si, gasindu-l, i-a zis: Crezi tu in Fiul lui Dumnezeu? El a raspuns si a zis: Dar cine este, Doamne, ca sa cred in El? Si a zis Iisus: L-ai si vazut! Si Cel ce vorbeste cu tine Acela este. Iar el a zis: Cred, Doamne. Si s-a inchinat Lui.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca.

Lc 24,28-35 «Şi ei povesteau cele petrecute pe drum.»

Si s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se facea ca merge mai departe. Dar ei Il rugau staruitor, zicand: Ramai cu noi ca este spre seara si s-a plecat ziua. Si a intrat sa ramana cu ei. Si, cand a stat impreuna cu ei la masa, luand El painea, a binecuvantat si, frangand, le-a dat lor. Si s-au deschis ochii lor si L-au cunoscut; si El s-a facut nevazut de ei. Si au zis unul catre altul: Oare, nu ardea in noi inima noastra, cand ne vorbea pe cale si cand ne talcuia Scripturile? Si, in ceasul acela sculandu-se, s-au intors la Ierusalim si au gasit adunati pe cei unsprezece si pe cei ce erau impreuna cu ei, Care ziceau ca a inviat cu adevarat Domnul si S-a aratat lui Simon. Si ei au istorisit cele petrecute pe cale si cum a fost cunoscut de ei la frangerea painii.

5. După caz, se poate recita sau cânta un psalm responsorial sau un cântec potrivit.

(A) La începerea drumului:

Ps 23(24), 1-2.4-4b.5-6

( PSALMUL 23.)
1. Al Domnului este pamantul si plinirea lui; lumea si toti cei ce locuiesc in ea.
2. Acesta pe mari l-a intemeiat pe el si pe rauri l-a asezat pe el.
3. Cine se va sui in muntele Domnului Si cine va sta in locul cel sfant al Lui?
4. Cel nevinovat cu mainile si curat cu inima, care n-a luat in desert sufletul sau si nu s-a jurat cu viclesug aproapelui sau.
5. Acesta va lua binecuvantare de la Domnul si milostenie de la Dumnezeu, Mantuitorul sau.
6. Acesta este neamul celor ce-L cauta pe Domnul, al celor ce cauta fata Dumnezeului lui Iacob.
7. Ridicati, capetenii, portile voastre si va ridicati portile cele vesnice si va intra Imparatul slavei.
8. Cine este acesta Imparatul slavei? Domnul Cel tare si puternic, Domnul Cel tare in razboi.
9. Ridicati, capetenii, portile voastre si va ridicati portile cele vesnice si va intra Imparatul slavei.
10. Cine este acesta Imparatul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Imparatul slavei.

R. (cf. 6) « Acesta este neamul celor ce caută faţa ta, Doamne. »

Ps 26(27), 1.4.13-14

( PSALMUL 26 )

1. Domnul este luminarea mea si mantuirea mea; de cine ma voi teme?
2. Domnul este aparatorul vietii mele; de cine ma voi infricosa?
3. Cand se vor apropia de mine cei ce imi fac rau, ca sa manance trupul meu;
4. Cei ce ma necajesc si vrajmasii mei, aceia au slabit si au cazut.
5. De s-ar randui impotriva mea ostire, nu se va infricosa inima mea;
6. De s-ar ridica impotriva mea razboi, eu in El nadajduiesc.
7. Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi cauta: sa locuiesc in casa Domnului in toate zilele vietii mele,
8. Ca sa vad frumusetea Domnului si sa cercetez locasul Lui.
9. Ca Domnul m-a ascuns in cortul Lui in ziua necazurilor mele; m-a acoperit in locul cel ascuns al cortului Lui;
10. Pe piatra m-a inaltat. Si acum iata, a inaltat capul meu peste vrajmasii mei.
11. Inconjurat-am si am jertfit in cortul Lui jertfa de lauda. Il voi lauda si voi canta Domnului.
12. Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat; miluieste-ma si ma asculta.
13. Tie a zis inima mea: Pe Domnul voi cauta. Te-a cautat fata mea; fata Ta, Doamne, voi cauta.
14. Sa nu-ti intorci fata Ta de la mine si sa nu Te abati intru manie de la robul Tau;
15. Ajutorul meu fii, sa nu ma lepezi pe mine si sa nu ma lasi, Dumnezeule, Mantuitorul meu.
16. Ca tatal meu si mama mea m-au parasit, dar Domnul m-a luat.
17. Lege pune-mi mie, Doamne, in calea Ta si ma indrepteaza pe cararea dreapta, din pricina vrajmasilor mei.
18. Nu ma da pe mine pe mana celor ce ma necajesc, ca s-au ridicat impotriva mea martori nedrepti si nedreptatea a mintit siesi.
19. Cred ca voi vedea bunatatile Domnului, in pamantul celor vii.
20. Asteapta pe Domnul, imbarbateaza-te si sa se intareasca inima ta si asteapta pe Domnul.

R. (cf. 4) « Un lucru cerut-am de la Domnul, să locuiesc în casa Domnului. »

(B) La întoarcere:

Ps 83(84), 3.4.5-6.7-8

( PSALMUL 83.)
l. Cat de iubite sunt locasurile Tale, Doamne al puterilor!
2. Doreste si se sfarseste sufletul meu dupa curtile Domnului; inima mea si trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul cel viu.
3. Ca pasarea si-a aflat casa si turtureaua cuib, unde-si va pune puii sai:
4. Altarele Tale, Doamne al puterilor, Imparatul meu si Dumnezeul meu.
5. Fericiti sunt cei ce locuiesc in casa Ta; in vecii vecilor Te vor lauda.
6. Fericit este barbatul al carui ajutor este de la Tine, Doamne; suisuri in inima sa a pus,
7. In valea plangerii, in locul care i-a fost pus. Ca binecuvantare va da Cel ce pune lege,
8. Merge-vor din putere in putere, arata-Se-va Dumnezeul dumnezeilor in Sion.
9. Doamne, Dumnezeul puterilor, auzi rugaciunea mea! Asculta, Dumnezeul lui Iacob!
10. Aparatorul nostru, vezi Dumnezeule si cauta spre fata unsului Tau!
11. Ca mai buna este o zi in curtile Tale decat mii. Ales-am a fi lepadat in casa lui Dumnezeu, mai bine, decat a locui in locasurile pacatosilor.
12. Ca mila si adevarul iubeste Domnul; Dumnezeu har si slava va da. Dumnezeu nu va lipsi de bunatati pe cei ce umbla intru nerautate.
13. Doamne al puterilor, fericit este omul cel ce nadajduieste intru Tine.

R. (2) « Cât de iubite sunt lăcaşurile tale, Doamne al puterilor! »

Ps 121(122), 1-2.4-5.6-7.8-9

( PSALMUL 121.)
1. Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: "In casa Domnului vom merge!"
2. Stateau picioarele noastre in curtile tale, Ierusalime!
3. Ierusalimul, cel ce este zidit ca o cetate, ale carei porti sunt strans-unite.
4. Ca acolo s-au suit semintiile, semintiile Domnului, dupa legea lui Israel, ca sa laude numele Domnului.
5. Ca acolo s-au asezat scaunele la judecata, scaunele pentru casa lui David.
6. Rugati-va pentru pacea Ierusalimului si pentru indestularea celor ce te iubesc pe tine.
7. Sa fie pace in intariturile tale si indestulare in turnurile tale.
8. Pentru fratii mei si pentru vecinii mei graiam despre tine pace.
9. Pentru casa Domnului Dumnezeului nostru am dorit cele bune tie.

R. (cf. 1) « Bucuratu-m-am când mi s-a spus: în casa Domnului vom merge. »

( Celebrantul le poate vorbi pe scurt celor faţă, explicând lectura biblică, pentru ca ei să înţeleagă semnificaţia celebrării.)

RUGĂCIUNEA UNIVERSALĂ

6. Urmează rugăciunea universală: TATAL NOSTRU.

Îndemnați de porunca Mântuitorului şi povățuiți de învățătura sa dumnezeiască îndrăznim a spune:

Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău; vie împărăţia ta; facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău. Amin.+

7. Dintre rugăciunile propuse mai jos, celebrantul le poate alege pe acelea care i se par mai potrivite sau poate adăuga altele, pe care le consideră adecvate situaţiei pelerinilor ori împrejurările.

(A) La începerea drumului:

Să-l rugăm cu credinţă pe Dumnezeu, începutul şi ţinta peregrinării noastre pământeşti, spunând:

R. Însoţeşte-ne pe calea noastră cu bunăvoinţă, Doamne.

Părinte sfânt, odinioară, ai fost tu însuţi călăuză şi cale poporului tău rătăcitor prin pustiu. Dă-ne cu îndurare ocrotirea ta nouă, care pornim la drum, pentru ca, înfruntând orice primejdii, să ne întoarcem cu bine acasă.
R. Însoţeşte-ne pe calea noastră cu bunăvoinţă, Doamne.

Tu ni l-ai dăruit pe Fiul tău Unul născut drept cale pe care să ajungem la tine; ajută-ne să-l urmăm cu dragoste şi stăruinţă.

R. Însoţeşte-ne pe calea noastră cu bunăvoinţă, Doamne.

Tu ne-ai dăruit-o drept chip şi exemplu de urmare a lui Cristos pe Maria pururi Fecioară; fă ca, urmând-o necontenit pe ea, să umblăm cu vrednicie întru înnoirea vieţii.

R. Însoţeşte-ne pe calea noastră cu bunăvoinţă, Doamne.

Prin Duhul Sfânt, tu călăuzeşti la tine Biserica ta peregrină pe pământ; fă ca noi, căutându-te pe tine mai presus de toate, să alergăm pe calea poruncilor tale.

R. Însoţeşte-ne pe calea noastră cu bunăvoinţă, Doamne.

Tu ne chemi la tine pe cărările dreptăţii şi ale păcii; ajută-ne să te contemplăm odată în patria veşnică.

R. Însoţeşte-ne pe calea noastră cu bunăvoinţă, Doamne.

(B) La întoarcere:

Să-l rugăm cu umilinţă pe Stăpânul cerului şi al pământului, care a voit ca plinătatea dumnezeirii să locuiască în firea omenească a lui Cristos, spunând:

R. Priveşte, Doamne, din locul tău cel sfânt şi binecuvântează poporul tău.

Părinte sfânt, prin ieşirea poporului evreu din Egipt în noaptea de Paşti, tu ai voit să prefigurezi în chip tainic, poporului tău, calea mântuirii ce-o va avea de străbătut; fă ca umblând pe căile noastre, să fim mereu uniţi cu tine, cu generozitate şi bucurie.

R. Priveşte, Doamne, din locul tău cel sfânt şi binecuvântează poporul tău.

Tu ai rânduit Biserica ta ca sanctuar în lume, de unde să strălucească pentru toţi lumina cea adevărată; fă ca neamuri multe să se reverse spre ea de pretutindeni şi să umble pe căile tale.

R. Priveşte, Doamne, din locul tău cel sfânt şi binecuvântează poporul tău.

Tu ai grăit cu glas dumnezeiesc că nu putem avea aici cetate statornică; dă-ne să o căutăm cu credinţă pe cea viitoare.

R. Priveşte, Doamne, din locul tău cel sfânt şi binecuvântează poporul tău.

Tu ne înveţi să descoperim semnele prezenţei tale pe cărările vieţii; dă-ni-l pe Fiul tău însoţitor la drum şi oaspete la frângerea pâinii.

R. Priveşte, Doamne, din locul tău cel sfânt şi binecuvântează poporul tău.

RUGĂCIUNEA DE BINECUVÂNTARE

8. Apoi celebrantul cu braţele întinse, adaugă:

(A) La începerea drumului:

Icoana Maicii Domnului.

Dumnezeule atotputernic, tu reverşi necontenit îndurarea ta asupra celor care te iubesc şi nu eşti niciodată departe de cei care te caută; însoţeşte-i pe slujitorii tăi ce pornesc cu pietate la drum şi călăuzeşte-le paşii după voinţa ta, pentru ca, acoperiţi în timpul zilei cu umbra ta mântuitoare şi luminaţi în timpul nopţii de lumina harului tău, avându-te mereu alături, să poată ajunge cu bine în locul spre care se îndreaptă. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin.

(B) La întoarcere:

Binecuvântat eşti, Dumnezeule, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care i-ai ales din toate neamurile popor credincios, părtaş la lucrările tale bune; tu ai uns inimile acestor fraţi cu har, ca să ţi se alăture cu fidelitate şi să-ţi slujească cu hotărâre; te rugăm să binevoieşti a revărsa asupra lor binecuvântările tale, pentru ca întorcându-se cu bucurie acasă, să arate în cuvânt şi să vestească tuturor prin fapte lucrările tale minunate. Prin Isus Cristos, Domnul nostru. R. Amin.

ÎNCHEIERE

9. Apoi celebrantul încheie ritualul, spunând:

(A) La începerea drumului:

- Domnul să ne călăuzească paşii şi să îi îndrepte cu bine spre mântuire.

R. Amin.

- Domnul să ne stea alături şi să binevoiască a fi însoţitorul nostru. R. Amin.

- Drumul pe care cu încredere pornim acum, cu ajutorul lui Dumnezeu să-l încheiem cu bine. R. Amin.

(B) La întoarcere:

- Stăpânul cerului şi al pământului, care a voit să fie alături în acest pelerinaj, să vă păzească necontenit sub ocrotirea sa. R. Amin.

- Dumnezeu, care prin Isus Cristos i-a adunat laolaltă pe fiii săi împrăştiaţi, să vă dea harul să fiţi şi voi în el o singură inimă şi un singur cuget. R. Amin.

- Dumnezeu, care binevoieşte şi să dorească, şi să ducă la îndeplinire lucrările voastre după bunul său plac, să întărească râvna voastră cu binecuvântarea sa. R. Amin.

10. Se recomandă ca ritualul să se încheie cu un cântec potrivit.

9. Apoi slujitorul laic, încheie ritualul făcându-şi semnul crucii şi spunând:

Dumnezeu Tatăl, împreună cu Fiul şi cu Sfântul Duh, care a făcut cu noi după marea îndurare a Sa, să fie pururi binecuvântat în veci. R. Amin.

10. Se recomandă ca ritul să se încheie cu un psalm / un cântec potrivit.

PSALMUL 22

1. Domnul ma paste si nimic nu-mi va lipsi.
2. La loc de pasune, acolo m-a salasluit; la apa odihnei m-a hranit.
3. Sufletul meu l-a intors, povatuitu-m-a pe caile dreptatii, pentru numele Lui.
4. Ca de voi si umbla in mijlocul mortii, nu ma voi teme de rele; ca Tu cu mine esti.
5. Toiagul Tau si varga Ta, acestea m-au mangaiat.
6. Gatit-ai masa inaintea mea, impotriva celor ce ma necajesc; uns-ai cu untdelemn capul meu si paharul Tau este adapandu-ma ca un puternic.
7. Si mila Ta ma va urma in toate zilele vietii mele, ca sa locuiesc in casa Domnului, intru lungime de zile.

PSALMUL 33, de multumire: (Vers: 1-4,21.)
“Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea. În Domnul se va lăuda sufletul meu; să audă cei blânzi şi să se veselească. Slăviţi pe Domnul împreună cu mine şi să înălţăm numele Lui împreună. Cautat-am pe Domnul şi m-a auzit şi din toate necazurile mele m-a izbăvit. Mantui-vă Domnul sufletele robilor Săi şi nu vor greşi toţi cei ce nădăjduiesc în El.“

- Slavă Tatălui si Fiului si Sf.Duh. Amin.+

RUGĂCIUNE DE LAUDĂ

Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul, Dumnezeu atotputernic,care este, care era şi care va veni;