joi, 16 martie 2017

Binecuvantarea ogoarelor.



Deviza Ordinului: "Onoare, Lupta, Rugăciune, Munca şi Studiu."
Slogan: "Nu exista izbânda, decât cu ajutorul lui Dumnezeu!"


BINECUVÂNTAREA OGOARELOR,

A CÂMPIILOR ŞI A PĂŞUNILOR




INDICAŢII PRELIMINARE

Rânduiala dată aici poate fi împlinită de un laic, pentru acesta fiind prevăzute unele formule aparte, din Ritualul Roman.
          
ÎNCEPUTUL RITUALULUI

1.- Adunându-se comunitatea, se poate cânta un cântec potrivit, după care slujitorul spune:

În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh.

Toţi îşi fac semnul crucii şi răspund: Amin.
2.- Slujitorul laic, îi salută pe cei prezenţi, spunând:

Să-l binecuvântăm într-un glas pe Dumnezeu care ne dă roua cerului şi belşugul pământului.
R. Amin.

3.- Apoi slujitorul îi pregăteşte pe cei prezenţi pentru primirea binecuvântării prin aceste cuvinte:

Să-l binecuvântăm pe atotputernicul Dumnezeu care a făcut cerul şi pământul şi l-a umplut de bunătăţi prin providenţa Sa. L-a dat apoi oamenilor spre lucrare ca să culeagă roade pentru hrană şi viaţă.
Aşadar, mulţumind Domnului pentru dărnicia Sa, să învăţăm din Evanghelie a căuta mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Sa; apoi toate celelalte de care avem nevoie trebuinţă, ni se vor adăuga.

CITIREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU

4.- Apoi slujitorul sau lectorul citeşte un text din Sfânta Scriptură.

Gen 1,1.11-12.29-31. «A văzut Dumnezeu toate pe care le-a făcut şi, iată, erau foarte bune.»

Citire din cartea Genezei:

La început Dumnezeu a creat cerul şi pământul. Apoi Dumnezeu a zis:
Pământul să producă verdeaţă, ierburi purtând sămânţă şi pomi roditori care să facă după soiul lor, fructe, purtând în ele sămânţa lor ”. Şi aşa a fost. Pământul a produs verdeaţă, ierburi purtând sămânţă după soiul lor, şi pomi roditori care fac, după soiul lor, fructe, purtând în ele sămânţa lor.
Dumnezeu a văzut că lucrul acesta este bun. Apoi, a zis Dumnezeu: „ Iată, vă dau toată iarba, care face sămânţă, de pe toată faţa pământului şi tot pomul, ce are rod cu sămânţă într‑însul. Acestea vor fi hrana voastră. Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor, care se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viaţă, le dau toată iarba verde ca hrană ”.
Şi aşa a fost. Dumnezeu a privit toate cele pe care le făcuse şi iată erau foarte bune. A fost o seară, apoi o dimineaţă; aceasta a fost ziua a şasea.

        Sau:

Dt 32,10c-14: «Dumnezeu a aşezat pământul ca să se hrănească din roadele câmpului.»

Citire din Cartea Deuteronomului:

A împrejmuit Domnul pe poporul său, l-a îngrijit şi l-a păzit ca pe lumina ochilor. Precum vulturul care îşi îndeamnă puii la zbor rotindu-se deasupra, şi-a întins aripile şi l-a ridicat, l-a purtat pe aripile sale. Domnul singur îl călăuzea şi nu era cu el dumnezeu străin. L-a aşezat pe înălţimea pământului ca să se hrănească din rodul câmpului, ca să sugă miere din stâncă şi ulei din piatră seacă; cu unt de vacă şi lapte de oi, cu grăsimea mieilor şi a berbecilor de Bassan, şi a ţapilor, cu floarea grâului l-a hrănit şi a băut sângele ciorchinilor de struguri.

          Sau:

Mt 6, 25-34: «Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc.»

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după Sfântul Matei:

De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?
Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?
Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot?
Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc.
Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.
Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?
Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.
Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.
Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.

Sau:

Mc 4, 26-29: «Sămânţa răsare şi creşte fără ca omul să ştie.»

5.- Se poate recita sau cânta un psalm responsorial, din cei care urmeaza:

Ps 64(65),10.11-12.13-14.
 ( PSALMUL 64 )

1. Tie Ti se cuvine cantare, Dumnezeule, in Sion si Tie ti se va implini fagaduinta in Ierusalim.
2. Auzi rugaciunea mea, catre Tine tot trupul va veni.
3. Cuvintele celor fara de lege ne-au biruit pe noi si nelegiuirile noastre Tu le vei curati.
4. Fericit este cel pe care l-ai ales si l-ai primit; locui-va in curtile Tale.
5. Umplea-ne-vom de bunatatile casei Tale; sfant este locasul Tau, minunat in dreptate.
6. Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mantuitorul nostru, nadejdea tuturor marginilor pamantului si a celor de pe mare departe;
7. Cel ce gatesti muntii cu taria Ta, incins fiind cu putere; Cel ce tulburi adancul marii si vuietul valurilor ei.
8. Tulbura-se-vor neamurile si se vor spaimanta cei ce locuiesc marginile, de semnele Lui; iesirile diminetii si ale serii le vei veseli.
9. Cercetat-ai pamantul si l-ai adapat pe el, bogatiile lui le-ai inmultit;
10. Raul lui Dumnezeu s-a umplut de apa; gatit-ai hrana lor, ca asa este gatirea Ta.
11. Adapa brazdele lui, inmulteste roadele lui si se vor bucura de picaturi de ploaie, rasarind.
12. Vei binecuvanta cununa anului bunatatii Tale si campiile Tale se vor umple de roade grase.

13. Ingrasa-se-vor pasunile pustiei si cu bucurie dealurile se vor incinge.
14. Imbracatu-s-au pasunile cu oi si vaile vor inmulti graul; vor striga si vor canta.

R. « Tu ne răspunzi, Dumnezeule, mântuirea noastră. »

Ps 103(104),1-2a.14-15.24.27-28.
(  PSALMUL 103 )

1. Binecuvinteaza, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, maritu-Te-ai foarte.
2. Intru stralucire si in mare podoaba Te-ai imbracat; Cel ce Te imbraci cu lumina ca si cu o haina;
3. Cel ce intinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui;
4. Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vanturilor;
5. Cel ce faci pe ingerii Tai duhuri si pe slugile Tale para de foc;
6. Cel ce ai intemeiat pamantul pe intarirea lui si nu se va clatina in veacul veacului.
7. Adancul ca o haina este imbracamintea lui; peste munti vor sta ape.
8. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tau se vor infricosa.
9. Se suie munti si se coboara vai, in locul in care le-ai intemeiat pe ele.
10. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece si nici nu se vor intoarce sa acopere pamantul.
11. Cel ce trimiti izvoare in vai, prin mijlocul muntilor vor trece ape;
12. Adapa-se-vor toate fiarele campului, asinii salbatici setea isi vor potoli.
13. Peste acelea pasarile cerului vor locui; din mijlocul stancilor vor da glas.
14. Cel ce adapi muntii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va satura pamantul.
15. Cel ce rasari iarba dobitoacelor si verdeata spre slujba oamenilor;
16. Ca sa scoata paine din pamant si vinul veseleste inima omului;
17. Ca sa veseleasca fata cu untdelemn si painea inima omului o intareste.
18. Satura-se-vor copacii campului, cedrii Libanului pe care i-ai sadit; acolo pasarile isi vor face cuib.
19. Locasul cocostarcului in chiparosi. Muntii cei inalti adapost cerbilor stancile scapare iepurilor.
20. Facut-ai luna spre vremi, soarele si-a cunoscut apusul sau.
21. Pus-ai intuneric si s-a facut noapte, cand vor iesi toate fiarele padurii;
22. Puii leilor mugesc ca sa apuce si sa ceara de la Dumnezeu mancarea lor.
23. Rasarit-a soarele si s-au adunat si in culcusurile lor se vor culca.
24. Iesi-va omul la lucrul sau si la lucrarea sa pana seara.
25. Cat s-au marit lucrurile Tale, Doamne, toate cu intelepciune le-ai facut! Umplutu-s-a pamantul de zidirea Ta.
26. Marea aceasta este mare si larga; acolo se gasesc taratoare, carora nu este numar, vietati mici si mari.
27. Acolo corabiile umbla; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca sa se joace in ea.
28. Toate catre Tine asteapta ca sa le dai lor hrana la buna vreme.

29. Dandu-le Tu lor, vor aduna, deschizand Tu mana Ta, toate se vor umple de bunatati;
30. Dar intorcandu-ti Tu fata Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor si se vor sfarsi si in tarana se vor intoarce.
31. Trimite-vei duhul Tau si se vor zidi si vei innoi fata pamantului.
32. Fie slava Domnului in veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.
33. Cel ce cauta spre pamant si-l face pe el de se cutremura; Cel ce se atinge de munti si fumega.
34. Canta-voi Domnului in viata mea, canta-voi Dumnezeului meu cat voi fi.
35. Placute sa-I fie Lui cuvintele mele, iar eu ma voi veseli de Domnul.
36. Piara pacatosii de pe pamant si cei fara de lege, ca sa nu mai fie. Binecuvinteaza, suflete al meu, pe Domnul.

R. « S-a umplut pământul de zidirea ta, Doamne! »

Ps 106(107),35-36.37-38.41-42.
( PSALMUL 106 )

1. Laudati pe Domnul ca este bun, ca in veac este mila Lui.
2. Sa spuna cei izbaviti de Domnul, pe care i-a izbavit din mana vrajmasului.
3. Din tari i-a adunat pe ei, de la rasarit si de la apus, de la miazanoapte si de la miazazi.
4. Ratacit-au in pustie, in pamant fara de apa si cale spre cetatea de locuit n-au gasit.
5. Erau flamanzi si insetati; sufletul lor intr-insii se sfarsea;
6. Dar au strigat catre Domnul in necazurile lor si din nevoile lor i-a izbavit pe ei
7. Si i-a povatuit pe cale dreapta, ca sa mearga spre cetatea de locuit.
8. Laudat sa fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a facut fiilor oamenilor.
9. Ca a saturat suflet insetat si suflet flamand a umplut de bunatati.
10. Sedeau in intuneric si in umbra mortii; erau ferecati de saracie si de fier,
11. Pentru ca au amarat cuvintele Domnului si sfatul Celui Preainalt au intaratat.
12. El a umilit intru osteneli inima lor; slabit-au si nu era cine sa le ajute;
13. Dar au strigat catre Domnul in necazurile lor si din nevoile lor i-a izbavit pe ei.
14. Si i-a scos pe ei din intuneric si din umbra mortii si legaturile lor le-a rupt.
15. Laudat sa fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a facut fiilor oamenilor!
16. Ca a sfaramat porti de arama si zavoare de fier a frant
17. Si i-a ajutat sa iasa din calea faradelegii lor, caci pentru faradelegile lor au fost umiliti.
18. Urat-a sufletul lor orice mancare si s-au apropiat de portile mortii.
19. Dar au strigat catre Domnul in necazurile lor si din nevoile lor i-a izbavit.
20. Trimis-a cuvantul Sau si i-a vindecat pe ei si i-a izbavit pe ei din stricaciunile lor.
21. Laudat sa fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a facut fiilor oamenilor!
22. Si sa-I jertfeasca Lui jertfa de lauda si sa vesteasca lucrurile Lui, in bucurie.
23. Cei ce se coboara la mare in corabii, cei ce-si fac lucrarea lor in ape multe,
24. Aceia au vazut lucrurile Domnului si minunile Lui intru adanc.
25. El a zis si s-a pornit vant furtunos si s-au inaltat valurile marii.
26. Se urcau pana la ceruri si se coborau pana in adancuri, iar sufletul lor intru primejdii incremenea.
27. Se tulburau si se clatinau ca un om beat si toata priceperea lor a pierit.
28. Dar au strigat catre Domnul in necazurile lor si din nevoile lor ia izbavit
29. Si i-a poruncit furtunii si s-a linistit si au tacut valurile marii.
30. Si s-au veselit ei, ca s-au linistit valurile si Domnul i-a povatuit pe ei la limanul dorit de ei.
31. Laudat sa fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a facut fiilor oamenilor!
32. Inaltaii-L pe El in adunarea poporului si in scaunul batranilor laudati-L pe El,
33. Prefacut-a raurile in pamant pustiu, izvoarele de apa in pamant insetat
34. Si pamantul cel roditor in pamant sarat, din pricina celor ce locuiesc pe el.
35. Prefacut-a pustiul in iezer de ape, iar pamantul cel fara de apa in izvoare de ape,
36. Si a asezat acolo pe cei flamanzi si au zidit cetate de locuit
37. Si au semanat tarine si au sadit vii si au strans belsug de roade
38. Si i-a binecuvantat pe ei si s-au inmultit foarte si vitele lor nu le-a imputinat.

39. Si iarasi au fost imputinati si chinuiti de apasarea necazurilor si a durerii.
40. Aruncat-a dispret asupra capeteniilor lor si i-a ratacit pe ei in loc neumblat si fara de cale.
41. Dar pe sarac l-a izbavit de saracie si i-a pus pe ei ca pe niste oi de mostenire.
42. Vedea-vor dreptii si se vor veseli si toata faradelegea isi va astupa gura ei.
43. Cine este intelept va pazi acestea si va pricepe milele Domnului.

R. (1b): «Lăudaţi pe Domnul nostru căci este bun.»

RUGĂCIUNEA UNIVERSALĂ:

5..- Urmează apoi rugăciunea universală: TATAL NOSTRU.

6.- Slujitorul, dintre invocaţiile propuse mai jos, poate alege pe acelea care i se par mai potrivite sau poate adăuga altele, în funcţie de împrejurări.

În providenţa sa, Dumnezeu, Părintele tuturor, priveşte cu bunăvoinţă spre fii săi, pe care îi hrăneşte şi le poartă de grijă, binecuvântând pământul ca să aducă roade pentru viaţa lor. ca fii, să-l rugăm, aşadar cu umilinţă:

R. Te rugăm, ascultă-ne!

Tu ne-ai numit prin apostolul Paul răsadul tău: ajută-ne să facem în toate voinţa Ta şi astfel să rămânem mereu uniţi cu tine.
R. Te rugăm, ascultă-ne!
Tu ne-ai învăţat că suntem mlădiţele acelei viţe, care este Iisus Cristos: ajută-ne ca rămânând în Fiul tău să aducem multe roade.
R. Te rugăm, ascultă-ne!
Tu binecuvântezi pământul şi îl umpli de rodnicie: fă ca, prin binecuvântarea Ta, câmpiile noastre să ne dea hrana de care avem nevoie.
R. Te rugăm, ascultă-ne!
Tu înmulţeşti grâul pentru pâinea noastră cea de toate zilele şi pentru hrana euharistică: dă-ne, te rugăm, belşug de grâne din roua cerului şi din grăsimea pământului.
R. Te rugăm, ascultă-ne!
Tu hrăneşti păsările cerului şi crinul câmpului îl înveşmântezi: învaţă-ne să nu ne îngrijim de ce vom mânca sau cu ce ne vom îmbrăca, că să căutăm mai întâi împărăţia cerului şi dreptatea ta.
R. Te rugăm, ascultă-ne!

( Când nu se spune rugăciunea universală, înainte de rugăciunea binecuvântării, slujitorul spune:

Să ne rugăm.

şi toţi se roagă un timp în tăcere. Apoi slujitorul rosteşte rugăciunea binecuvântării. )

 RUGĂCIUNEA DE BINECUVÂNTARE

 7. -  Apoi slujitorul  laic, cu mâinile împreunate, rosteşte rugăciunea binecuvântării:

Tu, Doamne, Părinte sfânt, l-ai rânduit pe om să lucreze pământul şi să-l stăpânească; pe tine cu umilinţă te rugăm să ne dai neîncetat belşug de grâne, să împarţi cu dărnicie toate roadele, şi, îndepărtând furtunile şi grindina, să binevoieşti a spori rodnicia tuturor seminţelor. Prin Iisus Cristos, Domnul nostru.
R. Amin.

       Sau;

Dumnezeule, providenţa ta, la facerea lumii, a rânduit pământului să zămislească verdeaţă şi să dea tot felul de roade; tu dai semănătorului sămânţă şi ne oferi pâine ca hrană; fă, te rugăm, ca pământul acesta, înzestrat prin dărnicia ta cu tot felul de bunătăţi şi lucrat de mâna omului, să se umple de mulţimea roadelor, astfel încât poporul tău, copleşit de aceste bunuri, să-ţi dea preamărire acum şi în veşnicie. Prin Iisus Cristos, Domnul nostru.
R. Amin.

ÎNCHEIERE

8.- Apoi slujitorul laic,  făcându-şi semnul crucii, încheie ritualul spunând:

Dumnezeu, izvorul oricărui bine, să ne binecuvânteze şi să facă rodnică lucrarea mâinilor noastre, ca să ne bucurăm de darurile sale şi să-l preamărim neîncetat. R. Amin.

9.- Se recomandă ca ritualul să se încheie cu un cântec potrivit.
RUGĂCIUNE DE LAUDĂ 

Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul,
Dumnezeu atotputernic,
care este, care era şi care va veni;
şi să-l lăudăm şi să-l preamărim în veci.
Vrednic eşti Tu, Doamne, Dumnezeul nostru, să primeşti lauda, gloria,
cinstea şi binecuvântarea;
şi să-l lăudăm şi să-l preamărim în veci.

Vrednic este Mielul care a fost înjunghiat să primească puterea şi bogăţia,
înţelepciunea şi tăria,
cinstea, gloria şi binecuvântarea;
şi să-l lăudăm şi să-l preamărim în veci.
Să-l binecuvântăm pe Tatăl
şi pe Fiul împreună cu Duhul Sfânt;
şi să-l lăudăm şi să-l preamărim în veci.

Binecuvântaţi pe Domnul
toate lucrările Domnului                                                                                                            
 şi să-l lăudăm şi să-l preamărim în veci.

Lăudaţi pe Dumnezeul nostru,
voi toţi slujitorii săi care vă temeţi de El, mici şi mari;
şi să-l lăudăm şi să-l preamărim în veci.

Să-i aducă laudă Lui, cel plin de slavă,
cerurile şi pământul,
şi să-l lăudăm şi să-l preamărim în veci.

Şi fiecare făptură care este în cer, pe pământ şi în adâncuri,
şi marea şi creaturile care sunt în ea;
şi să-l lăudăm şi să-l preamărim în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt;
şi să-l lăudăm şi să-l preamărim în veci.

Precum era la început şi acum
şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.
Şi să-l lăudăm şi să-l preamărim în veci.

Rugăciune:  
Atotputernice,   preasfinte, preamărite   şi   preaînalte   Dumnezeule, orice bine, supremul bine, tot ce-i bine, care singur eşti bun, fă ca noi să-ţi aducem toată lauda, toată slava, toată mulţumirea, toată cinstea, toată binecuvântarea şi tot binele. Aşa să fie! Aşa să fie! Amin.

TE SALUT, STĂPÂNĂ,

Sfântă Regină, sfântă Maică a lui Dumnezeu,Marie,
care eşti Fecioara devenită Biserică şi aleasă de preasfântul Tată din ceruri, care te-a consacrat
împreună cu preasfântul său Fiu iubit şi cu Duhul Sfânt, Mângâietorul;
tu în care a fost şi este
plinătatea harului şi tot binele.

Te salut, palatul său.
Te salut, chivotul său.
Te salut, lăcaşul său.
Te salut, veşmântul său. Te salut, servitoarea sa.
Te salut, Maica sa.

Şi vă salut pe voi toate, sfinte virtuţi, care sunteţi revărsate în inimile credincioşilor prin harul şi lumina Duhului Sfânt,
pentru ca din necredincioşi
să-i faceţi oameni credincioşi lui Dumnezeu.
SFÂNTĂ FECIOARĂ MARIE, nu este nimeni asemenea ţie,
născută pe lume, între femei,
fiica şi slujitoarea Marelui Rege, Tatăl ceresc,
mama Preasfântului Domn al nostru Isus Cristos,
mireasa Duhului Sfânt; roagă-te pentru noi
cu Sfântul Mihail arhanghelul şi cu toate tăriile cerului
şi cu toţi sfinţii, la preaiubitul tău Fiu, Domn şi Învăţător.

 ( Această Rânduială poate fi folosită în împrejurările potrivite ale vieţii rustice, pentru ca, prin rugăciune, să fie sfinţită munca oamenilor şi binecuvântarea lui Dumnezeu să însoţească anotimpurile şi lucrările corespunzătoare.
           Prin acest ritual, credincioşii îşi manifestă recunoştinţa faţă de Dumnezeu pentru binefacerile primite, căci el dintr-o dragoste negrăită, a plăsmuit lumea întreagă şi a încredinţat-o grijii omului, pentru ca acesta muncind cu râvnă, să dea fraţilor săi cele necesare vieţii.)

RUGĂCIUNE ÎN FAŢA CRUCIFIXULUI din SAN DAMIANO (FF 276)

Preaînalte şi gloriosule Dumnezeu, luminează întunericul inimii mele, dăruieşte-mi credinţă dreaptă, speranţă convinsă, iubire perfectă, înţelepciune şi cunoaştere, Doamne, ca să îndeplinesc sfânta poruncă a Ta. Amin.

Cu dragoste fraternala , 
                                         un Cavaler al Ordinului Florii de Cires-Sakura. Oss.




 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu