INVATATURA: BINECUVANTARE sau SFINTIRE ?

Deviza Ordinului: "Onoare, Lupta, Rugăciune, Munca şi Studiu."
Slogan: "Nu exista izbânda, decât cu ajutorul lui Dumnezeu!" 

BINECUVANTARE  SAU  SFINTIRE ?

DESPRE BINECUVANTAREA CASELOR ŞI MAŞINILOR

                                                                                                

Autor: Ieromonah Petru Pruteanu

Sf.Atanasie & Maica Domnului

           Răspunsul cu privire la „sfinţirea” caselor şi a maşinilor,  cred că poate fi deja intuit. Aşa ceva nu există şi nici nu poate exista, pentru că „o casă sfinţită” ar deveni automat biserică, iar „o maşină sfinţită” nici nu ai avea la ce să o foloseşti, decât poate la anumite procesiuni religioase, iar uleiul din motor nu ar putea fi aruncat decât într-un loc special, aşa cum facem cu apa (într-adevăr sfinţită) de la botez.

           Cu toate acesta, oamenii doresc să li se „sfinţească”casele şi maşinile”, iar preoţii le îndeplinesc aceste dorinţe fără a le explica lucrul cel mai important: o casă, un birou, un spital, un magazin sau o maşină pot fi doar binecuvântate, dar nu şi sfinţite(!); la fel şi o fântână sau izvor, se binecuvintează, Nu se sfinţeşte!  9[ De aici termenul popular „sfeştanie” (profenit din slavo-bulgărescul „osveaştenie”), care înseamnă „sfinţire”, dar se referă la sfinţirea apei (agheazma) care e folosită pentru stropire şi nu la sfinţirea casei sau a unui alt edificiu. În Biserica Greacă şi Română sfinţirea apei se săvârşeşte destul de des: la începutul fiecărei luni (şi acest lucru care sens şi datorită suprapunerii calendarului bisericesc cu cel civil, ceea ce nu este atât de evident în Bisericile „de stil vechi”), dar şi la „sfinţirea caselor” sau când este nevoie. În Biserica Rusă sfinţirea apei nu se face foarte des, practicându-se intens „înmulţirea aghezmei”. De aceea preoţii nu săvârşesc sfinţirea apei de fiecare dată când sunt chemaţi să „sfinţească” casele, ci folosesc agheazmă (mică sau mare) „înainte-sfinţită”.]

            Bineînţeles există şi lucruri care nu pot fi nici binecuvântate10, pentru că prin binecuvântare înţelegem o rugăciune de invocare a ajutorului şi ocrotirii lui Dumnezeu, dar nu în chip magic, ci pe măsura credinţei şi a curăţiei vieţii celui ce va folosi acel obiect. Dacă însă nu este credinţă, binecuvântarea nu va avea „efectul scontat”.

            O icoană este sfântă indiferent de locul în care se află sau de persoanele care o sărută şi aceasta pentru că sfinţenia persoanei reprezentată pe ea nu poate fi profanată, chiar dacă s-ar profana lemnul pe care e zugrăvit chipul.

           Dar casa sau maşina ce au fost binecuvântate (nu „sfinţite”) nu au nici pe departe o astfel de sfinţenie, iar credinţa şi curăţia vieţii „proprietarilor” este decisivă.  
          Mulţi cheamă preotul să le „sfinţească magazinul” doar pentru a le merge bine în afacere şi a scăpa de concurenţa celor pe care-i consideră „duşmani”, dar ei nu au nimic comun cu credinţa şi cu Biserica. Ceva asemănător întâlnim şi la sfinţirea caselor sau maşinilor. În astfel de cazuri preotul este obligat să refuze acest „serviciu religios”, explicând acelor persoane ce se poate binecuvânta şi în ce condiţii.

               [ De exemplu: baruri/crâşme, discoteci, saune sau case de toleranţă. Dar nu numai acestea, ci şi statuile, busturile sau plăcile comemorative ale unor personalităţi. Chiar nu înţeleg ce ar însemna sfinţirea sau binecuvântarea bustului unui poet, scriitor sau domnitor. Pentru ce se roagă preotul în acest caz şi cu ce scop stropeşte acel obiect cu agheasmă? La „dezvelirea” unui astfel de monument se poate face pomenirea acelei personalităţi, dacă ea a murit în dreaptă credinţă şi a avut măcar tangenţă cu Biserica. Iar dacă nu, atunci preotul Nu are ce căuta la astfel de „evenimente culturale”.]

           Abordând şi latura strict liturgică, trebuie să menţionăm că Molitfelnicele noastre au „formule” greşite pentru stropirea unor obiecte cu agheasmă. La “sfinţirea” caselor, de exemplu, ar fi corect ca preotul să spună doar: „Prin stropirea cu apă sfinţită, se binecuvintează casa aceasta, în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Amin”, omiţând cuvântul „se sfinţeşte”, care este pus din inerţie în toate rânduielile.

           Toate sfinţirile sunt şi binecuvântări(!), dar nu toate binecuvântările sunt şi sfinţiri! Sper să înţeleagă aceasta şi preoţii. Ca să acoperim întregul spectru al problemei „sfinţirilor” vreau să zic câte ceva şi despre săvârşitorul acestor ierurgii – Preotul.

            De multe ori „ortodocşii” noştri nu vor ca orice preot să le „sfinţească casa”, ci sa fie unul anume, fie mai renumit prin activitatea sa misionară, fie un călugăr care, chipurile, „este mai puternic în rugăciune” şi „le va scoate toţi dracii din casă”.

            Alţii vor ca la ei să vină mai mulţi preoţi şi nu doar unul singur, mai ales că „sfinţirea casei” se va filma şi amintirea trebuie să fie cât mai frumoasă11. [ Ar fi bine ca filmările şi fotografiile să se facă înainte sau după săvârşirea unei slujbei şi nu în timpul ei, mai ales atunci când e vorba de Liturghie, Botez sau Cununie, iar în timpul slujbei toată lumea să se roage. Altfel totul se transformă în spectacol, unde nimeni nu se roagă, ci toţi se gândesc cum vor apărea în cadru].

                Toate aceste abordări ne conving de faptul că oamenii nu văd în preot „mâna şi chipul lui Hristos” (cum zicea Sf. Ioan Gură de Aur), ci un fel de guru sau vrăjitor. Şi atunci ei caută „vrăjitorul” cel mai puternic, sau cheamă mai mulţi „vrăjitori”, care unindu-şi forţele (personale) „vor răsturna munţii”.

            În realitate, însă, o casă fie că este binecuvântată de un preot de 90 de ani, fie de unul de 20, fie de un preot-călugăr, fie de un preot-căsătorit, până la urmă Hristos este cel care binecuvântează casa (!) şi Nu în funcţie de „puterea preotului”, ci de credinţa celui care cheamă preotul !!! Bineînţeles contează şi vrednicia preotului, şi cultura lui, încât să poată spune celor prezenţi şi un cuvânt de zidire duhovnicească, dar atragem atenţia la faptul că Nu există preoţi „ mai puternici ” şi „ mai puţin puternici ” (!) 12 [ Bineînţeles dacă nu este oprit de a sluji cele sfinte sau nu s-a „auto-oprit” prin păcatele foarte grave care-i interzic să mai slujească.], pentru în toţi lucrează puterea nemărginită a lui Hristos !!!...În încercarea de a fi înţeles, cred ca cele scrise vor umple un gol în cunoaşterea duhovnicească a multor creştini ortodocşi.

Autorul invataturilor: Ieromonah Petru Pruteanu;

Sursa: Muntele Athos, februarie 2012; // www.teologie.net.

Cu dragoste fraternala,

                                        un Cavaler in Ordinul Florii de Cires-Sakura
        

" Te ador, Dumnezeul meu, şi te iubesc din toată inima. Îţi mulţumesc că m-ai creat, că m-ai făcut creştin şi că m-ai ocrotit în această zi.  Iartă-mi păcatele pe care le-am făcut astăzi şi, dacă am făcut vreun bine,  primeşte-l cu bunăvoinţă.  Păzeşte-mă în timpul odihnei şi eliberează-mă de pericole. Harul Tău să fie pururea cu mine şi cu toţi cei dragi ai mei. + Amin. " (RUGĂCIUNE LA SFARSITUL ZILEI.)