Deviza Ordinului: "Onoare, Lupta, Rugaciune, Munca si Studiu."
Slogan:
"Nu exista izbinda, decit cu ajutorul lui Dumnezeu!"
RECUNOSTINTA, BUNUL SIMT SI OAMENII CU CONVINGERI FALSE
Erau odata doi diavoli care isi petreceau ziua discutind si certindu-se din
cauza unei cutii vechi,a unei perechi de pantofi si a unui toiag.
Trecind un om pe acolo i-a intrebat:"- De ce va certati voi pentru aceste
lucruri marunte?
Sunt ele atit de valoroase pentru voi? Au vre-o
putere magica, ca voi sa le posedati?
Diavolii vazind nedumerirea omului,i-au explicat:
"-Cutia
cea veche, noua ne procura tot ceea ce ne dorim,
de pilda: mincare, bautura, bogatii si
imbracaminte.Toiagul, ne ajuta sa invingem in lupta pe toti dusmanii nostrii, iar perechea de
pantofi, ne da puterea sa calatorim prin aer!"
Auzind toate acestea,omul chibzuii si le zise:
"-Nu
va mai certati! Va rog,retrageti-va un pic mai incolo si dati-mi ragaz citeva clipe ma gindesc in liniste, cum as putea sa va fac o repartitie justa a lucrurilor
intre voi!"
Indata ce diavolii s-au indepartat,omul a incaltat perechea de pantofi,a luat
in mina bastonul si cutia cea veche,si mergind astfel prin aer a
plecat, scapind de toate nevoile lumesti!
In Artele Martiale,"toiagul"-reprezinta concentrarea mentala,meditatia si rugaciunea,care
te ajuta sa-ti focalizezi energia sau sa o acumulezi "Qi"(Energie
Interna), pentru mentinerea sanatatii si invingerea greutatilor
lumesti.
"Cutia cea veche"-simbolizeaza, faptele tale cele bune si darurile pe
care tu le-ai facut altora,cu o atitudine altruista, tinind cont ca "Fapta
cea buna, nu cere nici o rasplata!"
"Cutia cea veche",iti
imbunatateste destinul, iti aduce noroc, te schimba intr-o persoana nobila sau altruista si te apropie mult de Dumnezeu, prin
sfintenia faptelor bune!
"Perechea de pantofi"-semnifica disciplina comportarii frumoase si
gindirea cea pozitiva,
pura si lipsita de ranchiuna,de invidie sau de rautate.
Aceasta gindire curata te situeaza deasupra lucrurilor trecatoare si a dorintelor efemere.
Insa-"Cei doi Demoni"- sunt reprezentati prin oamenii cu convingeri
false, invidiosi si egoisiti, care vor sa te impiedice in urcusul tau spiritual, moral si profesional.
Ei sunt oamenii cu "probleme" mentale sau
morale(!),care nici ei nu progreseaza,dar
nici pe altii nu o lasa sa o
faca! Acestia sunt prietenii fatarnici, care nu te incurajeaza sa faci fapte bune, nu te incurajeaza sa te antrenezi sau sa te perfectionezi in viata.
Pentru acestia,dictonul lenei "Lasa ma,ca merge asa, ne-am obisnuit cu ea!",este
perfect si arata auto-multumirea individuala si superficialitatea profesionala.
In Sfinta Scriptura se spune despre acesti doi oameni, ca sunt "caldicei",iar ca
Dumnezeu ai "va scuipa din gura sa". Adica Dumnezeu doreste oamenii folositori societatii,
ori "racorosi",ori "fierbinti",nici de cum superficiali(!)
In viata societatea are nevoie de oameni foarte buni intr-un domeniu al stiintei,care Nu
iti repara lucrurile doar pe jumatate,ci complet. Cum ar fi daca un om ar citi o rugaciune
doar 1/3 iar in rest s-ar oprii, ca nu stie toate literele alfabetului(!), sau despre un contabil,
care nu stie macar cele patru operatii aritmetice,ci numai doua(!?).
La fel este si cu doctorul chirurg, care nu stapineste foarte bine toata anatomia corpului uman si face bolnavilor operatii incomplete , omorind astfel pacientii .
Din aceasta cauza, va sfatuim cu sinceritate sa Nu aplecati urechea dupa oamenii cu convingeri false sau dupa prietenii fatarnici.
Un exemplu ar fi:"Cere-ti sfatul dusmanului vostru, si face-ti complet invers!",in asa fel,
veti iesi mai bine.
Ignorind, sfaturile Maestrului tau, discipolii se vor certa la
infinit pentru:
"o cutie, o pereche de pantofi si un baston",in acest fel nu vei
progresa,te vei descuraja
si te vei lasa de Karate.
O alta problema sociala si morala a tineretului din ziua de astazi, este lipsa de respect,
de recunostinta sau de bun simt. Deseori antrenorii de la cluburi se intilnesc pe strada,
cu fosti studenti, care uita sa le mai dea macar: "Buna Ziua" si se fac ca nu-i cunosc pe acestia!
Este o situatie extrem de jenanta si arata marile lacune in cei 7 ani de acasa ale elevului.
La ce folosesc toate Centurile tale de la Karate, daca tu nu ai invatat:Ce este respectul?
Respectul este calitatea care sta la baza intregii societati si a cladirii intregii familii.
Fara respect, intre doi prieteni Nu exista dragoste adevarata si nici nu va exista o
relatie sanatoasa si durabila necesara intemeieri unei viitoare familii,intre acestia.
De altfel, fara respect si bun simt in relatiile interpersonale dintre semeni, societatea
nu va angaja in munca, elementele certate cu legea ,cu disciplina si lipsite de etica.
Pina si in Sf.Biserica, indiferent de religie se cere respect si recunostinta, fata de toate
binefacerile pe care noi le-am primit de la Dumnezeu.
Preotul este numai "un martor" in fata divinitatii, ce confirma ca noi "am invatat sa ne purtam frumos cu semenii", prin sfinta taina duhovniceasca a marturisirii si ne indeamna
mereu sa multumim lui D-zeu.
Rezultatul formarii unei frumoase personalitati, este si sacrificiul fizic, intelectual si
afectiv, al tuturor acelora care s-au jertfit pentru noi in decursul vietii noastre (parinti,
educatori,angajatori etc.), ca sa ajungem noi ceea ce suntem astazi, si nu niste maimute arboricole, pline de tupeu,de fumuri si de inginfare.
De aici vine expresia:"Nu esti indeajuns de prost, daca Nu esti si fudul pe de-asupra!"
Este normal ca in societate, un om sa-si apere demnitatea sa, cerind respect cetatenilor,
colegilor si membrilor sai de familie.
Aceasta demnitate este data in mod firesc de virsta, studiile, sexul, gradul,rezultatele profesionale,rangul si statut social,care trebuiesc respectate.
Aici trebuie sa amintim ca si ingerii din ceruri, nu sunt egali toti ca valoare intre ei, ci respecta o anumita ordine si ierarhie divina,data de Dumnezeu, pentru ca ordinea si
adevarul sunt atributele lui Hristos si Tatalui creator al intregului Univers.
"Nu exista greseala mai mare a omului, decit aceea de a fi nerecunoscator!"- scria
unul din cei mai mari filosofi ai antichitatii, iar acest lucru merita a fi remarcat in viata noastra cea de toate zilele, macar printr-o formula de salut adresata semenului pe strada.
Aceasta masura a recunostintei si respectului, trebuie sa fie si mai mare in familia din
care noi facem parte,sau in interiorul unei organizatii, (dar nu impusa de vre-un "sef", sau
prin grade si reguli arbitrare, ci impusa de "eu-l" nostru interior moral, ca o expresie de adevarata valoare civica si culturala a noastra.
Inchei aceasta "prelegere",(catre practicantii de Arte Martiale din Romania), amintindu-le
ca acestia Nu sunt bolnavi de "sindromul fotbalistilor", pentru ca acestia Nu sunt vinduti prin
transfer la diverse Cluburi.(!)
Deci ei, nu pot imprumuta din comportamentul nesportiv, huliganic si lipsit de fair-play al
unor galerii de pe stadioane si ca nu au circumstante atenuante, in caz de violenta verbala sau de lipsa de respect catre alti cetateni, sau mai grav catre maestrii lor si fata de cei din familie.
Practicantii de Arte Martiale trebuie sa arate valoarea morala a sportului lor, fata de orice
alt sport de pe planeta asta, dind dovada de cavalerism, de respect si de noblete sufleteasca.
Odata cineva m-a intrebat: -Ce inseamna sa fii cavaler in Ordinul Florii de Cires-Sakura?
Zimbind, noi i-am raspuns,in doua cuvinte:"-Inseamna sa fii cu trupul in Romania, cu inima in Japonia si cu sufletul in Rai !" (Va las pe voi, sa descifrati intelesul acestor cuvinte, singuri.)
Dumnezeu sa va binecuvinteze, pe toti cei care a-ti avut rabdarea si placerea sa cititi in
fuga aceste rinduri, sacrificind o parte a timpului vostru pentru acest articol.
Cu dragoste fraternala,
Un cavaler in "Ordinul Florii de Cires-Sakura"
Recunostinta in familie (Fabula dintr-o carte):
" Un tinar
terminase si ultima lui scoala
Si,incadrat
in munca,la primul sau salar,
Se intoarse
cu placere in urbea lui natala,
Sa vada si
parintii,ca n-a fost in zadar,
Cit s-au
trudit atita,sa-l scoata om cu carte,
De-o viata
cit mai buna,sa aiba si el parte!
-"Ne spui ca
ai o leafa,si-o chibzuiesti cum vrei..
Dar
poti,intreaba tatal,sa-mi dai cincizeci de lei?
Indata zise
fiul:-"Sunt tare bucuros
Ca pot,iubite
tata sa-ti fiu de vreun folos."
I-a dat…si
dupa o luna feciorul revenii,
Fiind cu toti
la masa,la fel ca in prima zi.
Pe cind
sedeau la vorba,voiosi ca altadata,
Deodata rosti
fiul:-"As vrea eu,draga tata
Sa-ti adresez
matale,acum o intrebare…
Asta numai
daca nu este cu suparare!"
Tatal vazind
ca-i seara si s-a facut tirziu,
Stiind la ce
gindeste atunci iubitul fiu,
Ii
zise:-"Dragul meu,sa vii ca eu te ascult,
Sa facem
socoteala,dar…cind ai timp mai mult!
Si astfel
fiul deplin s-a dumerit,
Ce multa
datorie avea de socotit…
Morala: Se mai
intimpla inca si adeseori,
Cind numai pe
parinti, copiii-i cred datori!!!"
Astazi, 10.Septembrie.2013 o grupa de voluntari din O.N.G.-ul "Ordinul Florii de Cires-Sakura" s-au adunat de dimineata pe terenul
