Ordinul Florii de Cires-Sakura: Binecuvantarea Misionarilor (clerici, călugări, laici.)

Deviza Ordinului: "Onoare, Lupta, Rugăciune, Munca şi Studiu."
Slogan: "Nu exista izbânda, decât cu ajutorul lui Dumnezeu!"

BINECUVÂNTAREA MISIONARILOR

TRIMIŞI SĂ VESTEASCĂ EVANGHELIA

INDICAŢII PRELIMINARE

Când ucenicii lui Cristos clerici, călugări, laici înzestraţi cu o carismă deosebită, sunt trimişi de păstorii legitimi ai Bisericii pentru ca să vestească Evanghelia si a predica neamurilor misterul mântuirii, este indicat să se celebreze un ritual prin care să se implore binecuvântarea lui Dumnezeu asupra noilor vestitori ai Evangheliei, iar credincioşilor să li se explice natura şi puterea activităţii misionare.

Rânduielile prezentate aici pot fi folosite de un preot, ce poate fi prezidat de un Episcop, care păstrând structura şi elementele mai importante ale ritualului, va adapta celebrarea la specificul misionarilor şi al locurilor.

Rânduiala binecuvântării

ÎNCEPUTUL RITUALULUI

După ce poporul s-a adunat, celebrantul, diaconii şi ministranţii, îmbrăcaţi fiecare în veşmântul specific, precedaţi de purtătorul crucii şi de un diacon care poartă Evanghelia, se îndreaptă prin nava bisericii spre presbiteriu, în timp ce corul împreună cu poporul cântă un cântec potrivit.

La procesiune participă misionarii şi cei care vor pleca să vestească Evanghelia.

1. După terminarea cântecului, celebrantul spune:

În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh.

Toţi îşi fac semnul crucii şi răspund: Amin.

2.Apoi celebrantul îi salută pe cei de faţă spunând:

Domnul, care v-a chemat din întuneric la lumina sa minunată să fie cu voi toţi. Toţi răspund: Şi cu duhul tău. sau într-alt mod adecvat.

3.Apoi celebrantul le vorbeşte pe scurt celor prezenţi, să-i pregătească pentru celebrare şi să le explice ritualul, ceea ce se poate face cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare:

Fraţilor preaiubiţi, participând astăzi la această celebrare, voi reînnoiţi într-un fel modul de a lucra al Bisericii de la început; căci ea, bucuroasă să-i ajute şi pe fraţii în credinţă şi pe cei care nu-l cunoşteau încă pe Cristos, îi trimitea pe unii dintre fiii săi la celelalte popoare.

Trimiterea acestor fraţi şi surori în diverse locuri în slujba Bisericii, reflectă strânsă legătură care există între noi şi acele Biserici particulare. Să exprimăm acum această unitate prin rugăciune.

4.Toţi se roagă un timp în tăcere. Apoi celebrantul continuă:

Misionari - laici inzestrati.

Dumnezeule, tu vrei ca toţi oamenii să se mântuiască şi să ajungă la cunoaşterea adevărului; priveşte secerişul tău cel mare şi binevoieşte să trimiţi în el lucrători pentru ca Evanghelia să fie vestită la toată făptura; iar poporul tău, unit prin cuvântul vieţii şi întărit de puterea sacramentelor, să înainteze pe calea mântuirii. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin.

5. Înainte de a se proclama Evanghelia, se recomandă ca misionarii să fie prezentaţi credincioşilor, în modul următor: diaconul anunţă numele lor, arătând, dacă i se pare potrivit, gradul sau însărcinarea pe care o are în cadrul poporului lui Dumnezeu, precum şi Biserica unde sunt trimişi, de exemplu:

Acestea sunt numele celor pe care Biserica noastră N. , potrivit poruncii lui Dumnezeu, îi trimite să vestească Evanghelia si îi însoţeşte cu rugăciunile sale:

N. N., laic, în slujba Bisericii din N.

N. N., călugăr (călugăriţă), din Institutul N. , la Biserica din N.

N. N., diacon, la Biserica din N.

N. N., preot, la Biserica din N.

Dacă însă printre misionarii care vor pleca se află călugări sau călugăriţe, în locul diaconului, superiorul sau superioara Institutului anunţă credincioşilor numele lor, îndatoririle şi locul unde sunt trimişi, spunând de exemplu:

Din Institutul nostru N., îndemnaţi de iubire şi întăriţi de ascultare, vor pleca pentru vestirea Evangheliei, fratele N., (de ex. catehet), în regiunea N., sora N., (de ex. pentru îngrijirea bolnavilor), în satul N.

La chemarea diaconului, toti misionarii răspund cu un cuvânt potrivit (de ex. Prezent) sau cu un gest (de ex. ridicându-se).

CITIREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU

6. Apoi lectorul sau diaconul citeşte unul sau mai multe texte din Sfânta Scriptură, dintre cele propuse în Lecţionar la evanghelizarea popoarelor, intercalându-se psalmi responsoriali potriviţi sau păstrându-se momente de tăcere. Citirea Evangheliei de astăzi (Mc 6, 7-13), ne vorbește despre trimiterea discipolilor în misiune, ea trebuie să ocupe locul principal.

MARCU ( CAPITOLUL 6, v. 7-13; Trimiterea celor doisprezece.)

Misionari - Sfintii Apostoli.

“ Si a iesit de acolo si a venit in patria Sa, iar ucenicii Lui au mers dupa El.

Si strabatea satele dimprejur invatand. Si a chemat la Sine pe cei doisprezece si a inceput sa-i trimita doi cate doi, si le-a dat putere asupra duhurilor necurate. Si le-a poruncit sa nu ia nimic cu ei, pe cale, ci numai toiag. Nici paine, nici traista, nici bani la cingatoare; Ci sa fie incaltati cu sandale si sa nu se imbrace cu doua haine.

Si le zicea: In orice casa veti intra, acolo sa ramaneti pana ce veti iesi de acolo. Si daca intr-un loc nu va vor primi pe voi, nici nu va vor asculta, iesind de acolo, scuturati praful de sub picioarele voastre, spre marturie lor. Adevarat graiesc voua: Mai usor va fi Sodomei si Gomorei, in ziua judecatii, decat cetatii aceleia. Si iesind, ei propovaduiau sa se pocaiasca. Si scoteau multi demoni si ungeau cu untdelemn pe multi bolnavi si-i vindecau.”

Şi / sau :

MATEI ( CAPITOLUL 10, v.1-14; Chemarea apostolilor si trimiterea lor la propovaduire.)

“ Chemand la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Sai, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca sa le scoata si sa tamaduiasca orice boala si orice neputinta. Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Intai Simon, cel numit Petru, si Andrei, fratele lui; Iacov al lui Zevedeu si Ioan fratele lui; Filip si Vartolomeu, Toma si Matei vamesul, Iacov al lui Alfeu si Levi ce se zice Tadeu; Simon Cananeul si Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vandut.
Pe acesti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor si zicand: In calea paganilor sa nu mergeti, si in vreo cetate de samarineni sa nu intrati; Ci mai degraba mergeti catre oile cele pierdute ale casei lui Israel. Si mergand, propovaduiti, zicand: S-a apropiat imparatia cerurilor. Tamaduiti pe cei neputinciosi, inviati pe cei morti, curatiti pe cei leprosi, pe demoni scoateti-i; in dar ati luat, in dar sa dati. Sa nu aveti nici aur, nici arginti, nici bani in cingatorile voastre; Nici traista pe drum, nici doua haine, nici incaltaminte, nici toiag; ca vrednic este lucratorul de hrana sa.

In orice cetate sau sat veti intra, cercetati cine este in el vrednic si acolo ramaneti pana ce veti iesi. Si intrand in casa, urati-i, zicand: “ Pace casei acesteia”. Si daca este casa aceea vrednica, vina pacea voastra peste ea. Iar de nu este vrednica, pacea voastra intoarca-se la voi.

Cine nu va va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, iesind din casa sau din cetatea aceea, scuturati praful de pe picioarele voastre. Adevarat graiesc voua, mai usor va fi pamantului Sodomei si Gomorei, in ziua judecatii, decat cetatii aceleia. Iata Eu va trimit pe voi ca pe niste oi in mijlocul lupilor; fiti dar intelepti ca serpii si nevinovati ca porumbeii… Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri. Iar de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor, si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri. Cine va primeste pe voi, pe Mine Ma primeste; si cine Ma primeste pe Mine primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine.

Cine primeste prooroc in nume de prooroc, plata de prooroc va lua. Si cine primeste pe un drept in nume de drept rasplata dreptului va lua. Si cel ce va da de baut unuia dintre acestia mici numai un pahar cu apa rece, in nume de ucenic, adevarat graiesc voua: nu va pierde plata sa. ”

Şi / sau :

MARCU - CAPITOLUL 16 ( Invierea Domnului si porunca Botezului. )

“ Si dupa ce a trecut ziua sambetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salomeea au cumparat miresme, ca sa vina sa-L unga. Si dis-de-dimineata, in prima zi a saptamanii (Duminica), pe cand rasarea soarele, au venit la mormant.

Si ziceau intre ele: Cine ne va pravali noua piatra de la usa mormantului? Dar, ridicandu-si ochii, au vazut ca piatra fusese rasturnata; caci era foarte mare. Si, intrand in mormant, au vazut un tanar sezand in partea dreapta, imbracat in vesmant alb, si s-au spaimantat.

Iar el le-a zis: Nu va inspaimantati! Cautati pe Iisus Nazarineanul, Cel rastignit? A inviat! Nu este aici. Iata locul unde L-au pus. Dar mergeti si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru ca va merge in Galileea, mai inainte de voi; acolo il veti vedea, dupa cum v-a spus. Si iesind, au fugit de la mormant, ca erau cuprinse de frica si de uimire, si nimanui nimic n-au spus, caci se temeau.

Si inviind dimineata, in ziua cea dintai a saptamanii (Duminica) El s-a aratat intai Mariei Magdalena, din care scosese sapte demoni. Aceea, mergand, a vestit pe cei ce fusesera cu El si care se tanguiau si plangeau. Si ei, auzind ca este viu si ca a fost vazut de ea, n-au crezut. Dupa aceea, S-a aratat in alt chip, la doi dintre ei, care mergeau la o tarina. Si aceia, mergand, au vestit celorlalti, dar nici pe ei nu i-au crezut.

Misionari - ucenici si diaconi.

La urma, pe cand cei unsprezece sedeau la masa, li S-a aratat si I-a mustrat pentru necredinta si impietrirea inimii lor, caci n-au crezut pe cei ce-L vazusera inviat. Si le-a zis: Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura.
Cel ce va crede si se va boteza se va mantui; iar cel ce nu va crede se va osandi. Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: in numele Meu, demoni vor izgoni, in limbi noi vor grai, Serpi vor lua in mana si chiar ceva datator de moarte de vor bea nu-i va vatama, peste cei bolnavi isi vor pune mainile si se vor face sanatosi.
Deci Domnul Iisus, dupa ce a vorbit cu ei, S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu. Iar ei, plecand, au propovaduit pretutindeni si Domnul lucra cu ei si intarea cuvantul, prin semnele care urmau. Amin.”

Dacă citirea Evangheliei va fi făcută de unul dintre diaconii sau preoţii care vor pleca în misiune. În timp ce se cântă versul la Evanghelie Celebrantul pune tămâie în cadelniţă; apoi, omiţând binecuvântarea obişnuită a diaconului, spune cu glas tare diaconului şi tuturor misionarilor:

Evanghelia care este proclamată în acest locaş al lui Dumnezeu, să o vestiţi neamurile prin vorbele şi viaţa voastră ca să li se dezvăluie misterul Cristos şi al Bisericii. Diaconul şi misionarii care vor pleca răspund: Amin.

După citirea Evangheliei, celebrantul explică şi lecturile biblice, şi semnificaţia ritualului. La terminarea omiliei, misionarii se ridică, se apropie de celebrant şi se aşază, încât ritualul să poată fi urmărit de toţi.

7. După caz, se poate recita sau cânta un psalm responsorial potrivit.

PSALMUL 138 ( pentru cei apartinind unor ordine / fratii, patronate de sfinti binecuvantati.)

1. Doamne, cercetatu-m-ai si m-ai cunoscut.

2. Tu ai cunoscut sederea mea si scularea mea; Tu ai priceput gandurile mele de departe.

3. Cararea mea si firul vietii mele Tu le-ai cercetat, si toate caile mele mai dininte le-ai vazut.

4. Ca inca nu este cuvant pe limba mea

5. Si iata, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate pe cele din urma si pe cele de demult; Tu m-ai zidit si ai pus peste mine mana Ta.

6. Minunata este stiinta Ta, mai presus de mine; este inalta si n-o pot ajunge.

7. Unde ma voi duce de la Duhul Tau si de la fata Ta unde voi fugi ?

8. De ma voi sui in cer, Tu acolo esti. De ma voi pogori in iad, de fata esti.

9. De voi lua aripile mele de dimineata, si de ma voi aseza la marginile marii

10. Si acolo mana Ta ma va povatui si ma va tine dreapta Ta.

11. Si am zis:" Poate Intunericul ma va acoperi si se va face noapte lumina dimprejurul meu ".

12. Dar intunericul nu este intuneric la Tine si noaptea ca ziua va lumina. Cum este intunericul ei, asa este si lumina ei.

13. Ca Tu ai zidit rarunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcatuit in pantecele maicii mele.

14. Te voi lauda, ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrurile Tale si sufletul meu le cunoaste foarte.

15. Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai facut intru ascuns, nici fiinta mea pe care ai urzit-o ca in cele mai de jos ale pamantului.

16. Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tai si in cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor savarsi si nici una din ele nu va fi nescrisa.

17. Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tai, Dumnezeule, si foarte s-a intarit stapanirea lor.

18. Si-i vor numara pe ei si mai mult decat nisipul se vor inmulti. M-am sculat si inca sunt cu Tine.

19. O, de ai ucide pe pacatosi, Dumnezeule !Barbati varsatori de sange, departati-va de la mine!

20. Acestia Te graiesc de rau, Doamne, si vrajmasii Iti hulesc numele.

21. Oare, nu pe cei ce Te urasc pe Tine, Doamne, am urat, si asupra vrajmasilor Tai m-am mahnit ?

22. Cu ura desavarsita i-am urat pe ei si mi s-au facut dusmani.

23. Cerceteaza-ma, Doamne, si cunoaste inima mea; incearca-ma si cunoaste cararile mele

24. Si vezi de este calea faradelegii in mine si ma indrepteaza pe calea cea vesnica.

PSALMUL 98 ( pentru laici, ce doresc sa lase totul, urmand unei vieti monahale-calugaresti.)

l. Domnul imparateste: sa tremure popoarele; sade pe heruvimi: sa se cutremure pamantul.
2. Domnul in Sion este mare si inalt peste toate popoarele.
3. Sa se laude numele Tau cel mare, ca infricosator si sfant este. Si cinstea imparatului iubeste dreptatea.
4. Tu ai intemeiat dreptatea; judecata si dreptate in Iacob, Tu ai facut.
5. Inaltati pe Domnul Dumnezeul nostru si va inchinati asternutului picioarelor Lui, ca sfant este!
6. Moise si Aaron, intre preotii Lui si Samuel intre cei ce cheama numele Lui.
7. Chemat-au pe Domnul si El i-a auzit pe ei, in stalp de nor graia catre ei;
8. Caci pazeau marturiile Lui si poruncile pe care le-a dat lor.
9. Doamne, Dumnezeul nostru, Tu i-ai auzit pe ei; Dumnezeule, Tu Te-ai milostivit de ei si ai rasplatit toate faptele lor.
10. Inaltati pe Domnul Dumnezeul nostru si va inchinati in Muntele cel sfant al Lui, ca sfant este Domnul, Dumnezeul nostru!

În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. R: Amin.

RUGĂCIUNEA UNIVERSALĂ

8. Urmează Rugăciunea universală, în care toţi se roagă şi pentru misionarii care vor pleca, şi pentru Bisericile la care sunt trimişi.

Îndemnați de porunca Mântuitorului şi povățuiți de învățătura sa dumnezeiască îndrăznim a spune:

Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău; vie împărăţia ta; facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău. Amin.+

9. Dintre invocaţiile propuse mai jos, celebrantul le poate alege pe acelea care i se par mai potrivite sau poate adăuga altele în funcţie de împrejurări.

Să-l rugăm pe Dumnezeu, Tatăl preamilostiv, care l-a uns pe Fiul său cu Duhul Sfânt, pentru predica Evanghelia celor săraci, a-i vindeca pe cei cu inima rănită şi a-i mângâia pe toţi cei care plâng. Să spunem cu credinţă:

R. Fie lauda ta în poporul tău, Doamne!

Dumnezeule veşnic şi milostiv, tu vrei ca toţi oamenii să se mântuiască şi să ajungă la cunoaşterea adevărului; îţi aducem mulţumiri pentru că l-ai dat lumii pe Fiul tău Unul născut, ca Învăţător şi Răscumpărător.

R. Fie lauda ta în poporul tău, Doamne!

Hristos - Misionar al Tatalui.

Tu l-ai trimis pe Isus Cristos să ducă vestea cea bună săracilor, să vestească celor închişi eliberarea şi să propovăduiască un timp de har; răspândeşte Biserica ta, pentru ca ea să cuprindă oamenii de orice limbă şi neam.

R. Fie lauda ta în poporul tău, Doamne!

Tu îi chemi pe toţi oamenii din întuneric la lumina ta minunată pentru ca, în numele lui Isus, tot genunchiul să se plece: al celor din cer, al celor de pe pământ şi al celor din adâncuri; fă-ne martori adevăraţi ai Evangheliei mântuirii.

R. Fie lauda ta în poporul tău, Doamne!

Dă-ne o inimă dreaptă şi sinceră pentru a asculta cuvântul tău; şi fă ca sfinţenia să rodească mai îmbelşugat în noi şi în lume.

R. Fie lauda ta în poporul tău, Doamne!

RUGĂCIUNEA DE BINECUVÂNTARE

10. După caz, celebrantul, impunând mâinile asupra grupului de misionari care urmează să plece, rosteşte rugăciunea binecuvântării:

Te binecuvântăm şi te lăudăm pe tine, Dumnezeule, fiindcă în sfatul negrăit al îndurării tale l-ai trimis în lume pe Fiul tău, pentru ca, vărsându-şi sângele, să-i elibereze pe oameni din sclavia păcatului şi să-i copleşească de darurile Duhului Sfânt. El, învingând moartea, înainte de a se urca la tine, Tată, i-a trimis pe apostolii săi, ca întruchipare a iubirii şi a puterii sale, să vestească tuturor popoarelor Evanghelia vieţii şi să-i cureţe pe cei care cred cu apa mântuirii. Aşadar, priveşte te rugăm, Doamne, spre aceşti slujitori ai tăi pe care, însemnaţi cu semnul crucii, îi trimitem ca vestitori ai mântuirii şi ai păcii. Călăuzeşte-le, Doamne, paşii cu dreapta ta şi întăreşte-i cu puterea harului tău, ca să nu dea înapoi osteniţi de trudă. Fă ca, în vorbele lor, să răsune glasul lui Cristos, pentru ca aceia care îi vor auzi să fie atraşi spre ascultarea Evangheliei. Revarsă cu bunăvoinţă cu Duhul Sfânt în inimile lor pentru ca, făcându-se tuturor toate, să-i ducă pe cât mai mulţi la tine, Părinte, ca împreună să te laude fără încetare în sfânta Biserică. Prin Iisus Cristos, Domnul nostru. R. Amin.

BINECUVÂNTAREA CRUCII

11. Apoi celebrantul binecuvântează crucile, spunând:

Doamne, Părinte sfânt, tu ai vrut ca izvorul tuturor binecuvântărilor şi începutul tuturor harurilor să fie crucea Fiului tău; te rugăm să binecuvântezi aceste cruci şi, acelora care le vor purta înaintea oamenilor, să le dai râvnă spre a deveni asemenea Fiului tău, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor. R. Amin.

ÎNMÂNAREA CRUCII

12. Apoi misionarii se apropie unul câte unul de celebrant, care le înmânează crucea, spunând:

Primeşte acest semn al iubirii lui Cristos şi al credinţei noastre. Să-l vesteşti pe Cristos şi răstignirea lui, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu.

Misionarul răspunde: Amin. Primeşte crucea, o sărută şi se întoarce la locul lui.

După caz, celebrantul rosteşte formula înmânării crucii în acelaşi timp pentru toţi, spunând cu voce tare:

Primiţi acest semn al iubirii lui Cristos şi al credinţei noastre. Să-l vestiţi pe Cristos şi răstignirea lui, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu.

Primiţi crucea, semnul iubirii lui Cristos şi al misiunii pentru care v-a ales Biserica.

( Misionarii răspund toţi odată: Amin. Şi se apropie de celebrant pentru a primi crucea.)

ÎNCHEIERE

13. Apoi celebrantul încheie ritualul. El poate spune:

Domnul să fie cu voi. Poporul răspunde: Şi cu duhul tău.

Apoi diaconul, după caz, invită poporul la primirea binecuvântării, cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare:

Plecaţi-vă frunţile pentru binecuvântare.

După îndemnul: „ Plecaţi-vă frunţile pentru binecuvântare”, sau un altul, celebrantul întors spre misionari, cu braţele întinse, spune:

Dumnezeu, care şi-a arătat în Cristos adevărul şi iubirea lui, să vă facă vestitori ai Evangheliei şi martori ai iubirii sale în lume. R. Amin.

Domnul Isus, care a făgăduit Bisericii sale că îi va sta alături până la sfârşitul veacurilor, să călăuzească paşii voştri, iar cuvintele voastre să le întărească.

R. Amin.

Duhul Domnului să fie peste voi, pentru ca, străbătând drumurile lumii, să puteţi vesti celor săraci Evanghelia şi să-i vindecaţi pe cei cu inima zdrobită. R. Amin.

Apoi celebrantul binecuvântează întreaga adunare:

Şi pe voi toţi, care sunteţi de faţă, să vă binecuvânteze atotputernicul Dumnezeu, Tatăl, şi Fiul, + şi Duhul Sfânt. Toţi: Amin.

14. Se recomandă ca Ritualul să se încheie cu Ps 95(96) sau alt cântec potrivit.

PSALMUL 95

1. Cantati Domnului cantare noua, cantati Domnului tot pamantul.
2. Cantati Domnului, binecuvantati numele Lui, binevestiti din zi in zi mantuirea Lui.
3. Vestiti intre neamuri slava Lui, intre toate popoarele minunile Lui;
4. Ca mare este Domnul si laudat foarte, infricosator este; mai presus decat toti dumnezeii.
5. Ca toti dumnezeii neamurilor sunt idoli; iar Domnul cerurile a facut.
6. Lauda si frumusete este inaintea Lui, sfintenie si maretie in locasul cel sfant al Lui.
7. Aduceti Domnului, semintiile popoarelor, aduceti Domnului slava si cinste; aduceti Domnului slava numelui Lui.
8. Aduceti jertfe si intrati in curtile Lui. Inchinati-va Domnului in curtea cea sfanta a Lui.
9. Sa tremure de fata Lui tot pamantul. Spuneti intre neamuri ca Domnul a imparatit,
10. Pentru ca a intarit lumea care nu se va clinti; judeca-va popoare intru dreptate.
11. Sa se veseleasca cerurile si sa se bucure pamantul, sa se zguduie marea si toate cele ce sunt intru ea; sa se bucure campiile si toate cele ce sunt pe ele.
12. Atunci se vor bucura toti copacii padurii, de fata Domnului, ca vine, vine sa judece pamantul.
13. Judeca-va lumea intru dreptate si popoarele intru adevarul Sau.

Apoi slujitorul laic, făcându-şi semnul crucii şi încheie spunând:

Dumnezeu Tatăl, împreună cu Fiul şi cu Sfântul Duh, care a făcut cu noi după marea îndurare a Sa, să fie pururi binecuvântat în veci. R. Amin.

Dacă se consideră potrivit, după ce celebrantul spune Pacea Domnului, misionarii se apropie unul câte unul de altar pentru a primi pacea de la el.

RUGĂCIUNE DE LAUDĂ

Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul, Dumnezeu atotputernic,care este, care era şi care va veni;