Ordinul Florii de Cires-Sakura: Binecuvantarea Şcolii & Universitaţii.

Deviza Ordinului: "Onoare, Lupta, Rugăciune, Munca şi Studiu."

Slogan: "Nu exista izbânda, decât cu ajutorul lui Dumnezeu!"

BINECUVÂNTAREA UNEI ŞCOLI SAU UNIVERSITĂŢI

INDICAŢII PRELIMINARE

Toate şcolile, şi cele de nivel inferior şi cele de nivel înalt, se bucură întotdeauna de atenţia Bisericii, fiindcă în şcoli se deschid minţile elevilor şi se formează în mod eficient sufletele lor, în care adolescenţii şi tinerii pot nu numai să dobândească o cultură şi o formaţie umană, dar îşi pot dezvolta zi de zi spiritul Evangheliei.

Rânduiala binecuvântării de aici, îi priveşte pe profesori şi pe elevi, şi pe toţi cei care se preocupă într-un mod sau altul în vreun fel de şcoală, precum şi însăşi comunitatea în folosul căreia se construieşte şcoala. Se recomandă ca aceştia toţi, să fie de faţă la celebrare.

Rânduiala poate fi oficiată atât de un preot sau de un diacon. Aceştia, păstrând structura şi elementele mai importante ale ritualului, vor adapta celebrarea la specificul locului şi al persoanelor. Dacă şcoală este înzestrată cu o Capelă proprie care trebuie binecuvântată, pot fi introduse la momentul oportun în rugăciunea credincioşilor invocaţii / intenţii potrivite, care să se refere la clădirea şi activitatea şcolii.

ÎNCEPUTUL RITUALULUI:

1. După ce comunitatea s-a adunat într-un loc potrivit, se poate cânta Psalmul 66, sau un alt cântec potrivit

PSALMUL 66

1. Dumnezeule, milostiveste-Te spre noi si ne binecuvinteaza, lumineaza fala Ta spre noi si ne miluieste!
2. Ca sa cunoastem pe pamant calea Ta, in toate neamurile mantuirea Ta.
3. Lauda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lauda-Te-vor pe Tine popoarele toate!
4. Veseleasca-se si sa se bucure neamurile, ca vei judeca popoarele cu dreptate si neamurile pe pamant le vei povatui.
5. Lauda-Te-vor pe Tine popoarele Dumnezeule, lauda-Te-vor pe Tine popoarele toate. Pamantul si-a dat rodul sau.
6. Binecuvinteaza-ne pe noi, Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Binecuvinteaza-ne pe noi, Dumnezeule, si sa se teama de Tine toate marginile pamantului.

Apoi celebrantul spune:

În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh.

Toţi îşi fac semnul crucii şi răspund: Amin.

2. Apoi celebrantul îi salută pe cei prezenţi spunând:

Dumnezeu, izvorul înţelepciunii, Domnul Cristos, Cuvântul său întrupat şi Duhul adevărului să fie cu voi toţi.

Sau alte cuvinte potrivite luate mai ales din Sfânta Scriptură.

Toţi răspund: Şi cu duhul tău.

sau într-alt mod potrivit. Binecuvăntat sa fie Dumnezeu, in veci. R. Amin.

3. Apoi celebrantul îi pregăteşte pe cei de faţă pentru primirea binecuvântării, cu aceste cuvinte sau poate adăuga altele, după împrejurări:

a) Pentru o şcoală:

Isus pe munte, invatand neamurile.

Dumnezeu, Domnul ştiinţelor, cu înţelepciunea-i nemăsurată ne călăuzeşte spre dobândirea unei mai înalte cunoaşteri despre el, cunoaştere pe care a desăvârşit-o odinioară în Fiul său întrupat pentru noi. Orice tip de cunoaştere, de ştiinţă sau învăţătură, pe care se sprijină minţile omeneşti pentru a pătrunde în profunzimea lucrurilor, trebuie să se îndrepte spre a descoperi adevărul şi spre a-l adora pe Dumnezeul cel adevărat. Să implorăm astăzi binecuvântarea lui Dumnezeu asupra acestui loc de căutare, înţelegere şi răspândire a adevărului, pentru ca toţi cei care îi vor primi pe copii sau pe tineri spre a fi educaţi aici, să-i înveţe aşa cum trebuie, să îmbine înţelepciunea omenească şi adevărul evanghelic, astfel încât să poată păstra în suflete adevărata credinţă şi să o mărturisească prin purtare şi viaţă. Să cerem, aşadar, prin rugăciunea noastră, ca elevii să găsească prezenţa lui Cristos învăţătorul în cei care-i învaţă, pentru ca, devenind mai bogaţi în cunoştinţe umane şi divine, să fie în măsură să-i lumineze şi să-i ajute pe fraţii lor.

b) Pentru o universitate:

Fraţilor preaiubiţi, să-l rugăm cu umilinţă pe Dumnezeu, stăpânul ştiinţelor, ca toţi cei care vor veni aici pentru a căuta, în lecţiile ce se vor ţine, învăţătura şi principii de viaţă, să primească învăţătura lăuntrică a Duhului Sfânt şi să-l asculte pe Domnul Isus Cristos, în Evanghelia Sa.

CITIREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU

4. Apoi lectorul ori însuşi celebrantul citeşte un text din Sfânta Scriptură.

Citire din Epistola catre Efeseni, după sfântul Apostol Pavel.

Ef 4,11-24 « Cei ce săvârşesc adevărul în iubire. »

Cel ce S-a pogorît, El este; si Cel ce S’a suit mai presus de toate cerurile, pentru ca sa umple totul. Si El i-a dat pe unii sa fie apostoli,pe altii profeti, pe altii binevestitori, pe altii pastori si învatatori, ca sa-i pregateasca pe sfinti pentru lucrarea slujirii, spre zidirea trupului lui Hristos, pâna ce toti vom ajunge la unitatea credintei si a cunoasterii Fiului lui Dumnezeu, la starea de barbat desavârsit, la masura vârstei plinatatii lui Hristos;

Ca sa nu mai fim copii, clatinati de valuri si purtati de orice vânt de-nvatatura încoace si-ncolo prin viclenia oamenilor, prin mestesugul lor de a atrage-n ratacire; Ci-n iubire traind dupa adevar, în toate sa crestem întru El Care este Capul, Hristos, dintru Care întregul trup, bine alcatuit si bine încheiat prin toate legaturile care-l hranesc dupa lucrarea fiecarei parti la masura ei, îsi face cresterea spre a se zidi el însusi întru iubire.

Asadar, aceasta spun si marturisesc întru Domnul: de acum sa nu mai umblati asa cum umbla pagânii în desertaciunea mintii lor, întunecati fiind la minte, înstrainati de viata lui Dumnezeu, din pricina necunostintei care este în ei, din pricina împietririi inimii lor; [ fiind ei în nesimtire, s’au dat pe ei însisi nerusinarii, spre nesatioasa savârsire a tot felul de necuratii.]

Voi însa nu asa L-ati primit în învatatura pe Hristos, daca întradevar L-ati ascultat si daca ati fost învatati întru El asa cum este adevarul întru Iisus: Sa va dezbracati de omul cel vechi al fostului vostru fel de viata, care se strica prin poftele înselaciunii sa va înnoiti în duhul mintii voastre si sa va îmbracati în omul cel nou, cel zidit dupa Dumnezeu în dreptatea si sfintenia adevarului.

Pentru aceea, lepadând minciuna, graiti adevarul fiecare cu aproapele sau, caci unul altuia ne suntem madulare. [ Mâniati-va, dar nu pacatuiti; peste mânia voastra sa nu apuna soarele, nici sa-i dati diavolului prilej.]

Cine-a furat sa nu mai fure, ci mai degraba sa se osteneasca lucrând cinstit cu mâinile sale, ca sa aiba sa dea celui ce are nevoie. Nici un cuvânt rau sa nu iasa din gura voastra, ci numai cel care este bun spre zidirea cea de trebuinta, pentru ca el sa dea har celor ce-l aud. Sa nu întristati Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii.

Sa piara de la voi toata amaraciunea si întarâtarea si mânia si strigarea si blasfemia împreuna cu toata rautatea. Ci fiti buni între voi, milostivi, iertându-va unul altuia, asa cum si Dumnezeu v-a iertat voua întru Hristos.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei

Mt 5,1b.2.13-16. «Voi sunteţi lumina lumii.»

În timpul acela, Isus, văzând mulţimile s‑a urcat pe munte şi, după ce s‑a aşezat, s‑au apropiat de el ucenicii lui. Atunci, luând cuvântul, a început să‑i înveţe: „Voi sunteţi sarea pământului. Dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce se va săra? Nu mai este bună de nimic; va fi aruncată afară şi oamenii o vor călca în picioare. Voi sunteţi lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate aşezată pe un munte. Nici nu pune cineva sub obroc o candelă aprinsă, ci o pune în sfeşnic pentru ca să lumineze tuturor celor din casă. Tot aşa să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele voastre bune şi să‑l preamărească pe Tatăl vostru din ceruri”.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei

Mt 11,25-30 «Tu ai ascuns celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai dezvăluit celor mici. »

Isus, vine si in casa lui Zaheu.

In vremea aceea, raspunzand, Iisus a zis: Te slavesc pe Tine, Parinte, Doamne al cerului si al pamantului, caci ai ascuns acestea de cei intelepti si priceputi si le-ai descoperit pruncilor. Da, Parinte, caci asa a fost bunavoirea inaintea Ta. Toate Mi-au fost date de catre Tatal Meu si nimeni nu cunoaste pe Fiul, decat numai Tatal, nici pe Tatal nu-L cunoaste nimeni, decat numai Fiul si cel caruia va voi Fiul sa-i descopere. Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre. Caci jugul Meu e bun si povara Mea este usoara.

Prov 1,1-7 «Teama de Dumnezeu este începutul înţelepciunii.»

Înţ 7,7-20 «Împreună cu înţelepciunea mi-au venit toate cele bune.»

Înţ 9,1-6.10-18 «Dă-mi mie înţelepciunea care stă în preajma tronului tău.»

Sir 1,1-5.22-25 «Izvorul înţelepciunii este cuvântul lui Dumnezeu.»

Sir 51,18-29 «Îl voi preamări pe cel care îmi dă înţelepciune.»

5. După caz, se poate recita sau cânta un psalm responsorial sau un cântec potrivit

Ps 18b(19b), 8.9.10.12

PSALMUL 18
l. Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mainilor Lui o vesteste taria.
2. Ziua zilei spune cuvant, si noaptea noptii vesteste stiinta.
3. Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale caror glasuri sa nu se auda.
4. In tot pamantul a iesit vestirea lor, si la marginile lumii cuvintele lor.
5. In soare si-a pus locasul sau; si el este ca un mire ce iese din camara sa.
6. Bucura-se-va ca un urias, care alearga drumul lui.
7. De la marginea cerului iesirea lui, si oprirea lui pana la marginea cerului; si nu este cine sa se ascunda de caldura lui.
8. Legea Domnului este fara prihana, intoarce sufletele; marturia Domnului este credincioasa, intelepteste pruncii;
9. Judecatile Domnului sunt drepte, veselesc inima; porunca Domnului este stralucitoare, lumineaza ochii.
10. Frica de Domnul este curata, ramane in veacul veacului. Judecatile Domnului sunt adevarate, toate indreptatite.
11. Dorite sunt mai mult decat aurul, si decat piatra cea de mare pret; si mai dulci decat mierea si fagurele.
12. Ca robul Tau le pazeste pe ele, si rasplatire multa are.
13. Greselile cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele curateste-ma
14. Si de cele straine fereste pe robul Tau; de nu ma vor stapani, atunci fara prihana voi fi si ma voi curati de pacat mare.
15. Si vor bineplacea cuvintele gurii mele si cugetul inimii mele inaintea Ta pururea; Doamne, Ajutorul meu si Izbavitorul meu.

R. (In 6,68c) «Doamne, tu ai cuvintele vieţii veşnice.»

Ps 77(78), 1-2.3-4.5.7

PSALMUL 77

1. Luati aminte, poporul meu, la legea mea, plecati urechile voastre spre graiurile gurii mele.
2. Deschide-voi in pilde gura mea, spune-voi cele ce au fost dintru inceput,
3. Cate am auzit si am cunoscut si cate parintii nostri ne-au invatat.
4. Nu s-au ascuns de la fiii lor, din neam in neam,
5. Vestind laudele Domnului si puterile Lui si minunile pe care le-a facut.
6. Si a ridicat marturie in Iacob si lege a pus in Israel.
7. Cate a poruncit parintilor nostri ca sa le arate pe ele fiilor lor, ca sa le cunoasca neamul ce va sa vina,
8. Fiii ce se vor naste si se vor ridica, si le vor vesti fiilor lor,
9. Ca sa-si puna in Dumnezeu nadejdea lor si sa nu uite binefacerile lui Dumnezeu si poruncile Lui sa le tina, …
76. Si a ales pe David robul Sau si l-a luat pe el de la turmele oilor.
77. De langa oile ce nasc l-a luat pe el, ca sa pasca pe Iacob, poporul Sau, si pe Israel, mostenirea Sa.
78. Si i-a pascut pe ei intru nerautatea inimii lui si in priceperea mainii lui i-a povatuit pe ei.

R. (1Cor 1,30) «Cristos s-a făcut înţelepciune de la Dumnezeu pentru noi.»

Ps 118 (119), 97-98.99-100.124-125

PSALMUL 118

1. Fericiti cei fara prihana in cale, care umbla in legea Domnului.
2. Fericiti cei ce pazesc poruncile Lui si-L cauta cu toata inima lor, …
97. Ca am iubit legea Ta, Doamne, ea toata ziua cugetarea mea este.
98. Mai mult decat pe vrajmasii mei mai inteleptit cu porunca Ta, ca in veac a mea este.
99. Mai mult decat invatatorii mei am priceput, ca la marturiile Tale gandirea mea este.
100. Mai mult decat batranii am inteles, ca poruncile Tale am cautat. …
124. Fa cu robul Tau, dupa mila Ta, si indreptarile Tale ma invata.
125. Robul Tau sunt eu; intelepteste-ma si voi cunoaste marturiile Tale. …
165. Pace multa au cei ce iubesc legea Ta si nu se smintesc.
166. Asteptat-am mantuirea Ta, Doamne, si poruncile Tale am iubit.
167. Pazit-a sufletul meu marturiile Tale si le-a iubit foarte.
168. Pazit-am poruncile Tale si marturiile Tale, ca toate caile mele inaintea Ta sunt, Doamne.
169. Sa se apropie rugaciunea mea inaintea Ta, Doamne; dupa cuvantul Tau ma intelepteste.
170. Sa ajunga cererea mea inaintea Ta, Doamne; dupa cuvantul Tau ma izbaveste.
171. Sa raspandeasca buzele mele lauda, ca m-ai invatat indreptarile Tale.
172. Rosti-va limba mea cuvintele Tale, ca toate poruncile Tale sunt drepte.
173. Mina Ta sa ma izbaveasca, ca poruncile Tale am ales.
174. Dorit-am mantuirea Ta, Doamne, si legea Ta cugetarea mea este.
175. Viu va fi sufletul meu si Te va lauda si judecatile Tale imi vor ajuta mie.
176. Ratacit-am ca o oaie pierduta; cauta pe robul Tau, ca poruncile Tale nu le-am uitat.

R. (cf. 105) «Cuvântul tău este lumină pentru paşii mei, Doamne.»

Ps 138(139), 1-2.3-4.5-6.17-18.

PSALMUL 138

1. Doamne, cercetatu-m-ai si m-ai cunoscut.
2. Tu ai cunoscut sederea mea si scularea mea; Tu ai priceput gandurile mele de departe.
3. Cararea mea si firul vietii mele Tu le-ai cercetat si toate caile mele mai dinainte le-ai vazut.
4. Ca inca nu este cuvant pe limba mea
5. Si iata, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate si pe cele din urma si pe cele de demult; Tu m-ai zidit si ai pus peste mine mana Ta.
6. Minunata este stiinta Ta, mai presus de mine; este inalta si n-o pot ajunge.
7. Unde ma voi duce de la Duhul Tau si de la fata Ta unde voi fugi?
8. De ma voi sui in cer, Tu acolo esti. De ma voi cobori in iad, de fata esti.
9. De voi lua aripile mele de dimineata si de ma voi aseza la marginile marii
10. Si acolo mana Ta ma va povatui si ma va tine dreapta Ta.
11. Si am zis: "Poate intunericul ma va acoperi si se va face noapte lumina dimprejurul meu".
12. Dar intunericul nu este intuneric la Tine si noaptea ca ziua va lumina. Cum este intunericul ei, asa este si lumina ei.
13. Ca Tu ai zidit rarunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcatuit in pantecele maicii mele.
14. Te voi lauda, ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrurile Tale si sufletul meu le cunoaste foarte.
15. Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai facut intru ascuns, nici fiinta mea pe care ai urzit-o ca in cele mai de jos ale pamantului.
16. Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tai si in cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor savarsi si nici una din ele nu va fi nescrisa.
17. Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tai, Dumnezeule, si foarte s-a intarit stapanirea lor.
18. Si-i voi numara pe ei, si mai mult decat nisipul se vor inmulti. M-am sculat si inca sunt cu Tine.
19. O, de ai ucide pe pacatosi, Dumnezeule! Barbati varsatori de sange, departati-va de la mine!
20. Acestia Te graiesc de rau, Doamne, si vrajmasii Iti hulesc numele.
21. Oare, nu pe cei ce Te urasc pe Tine, Doamne, am urat si asupra vrajmasilor Tai m-am mahnit?
22. Cu ura desavarsita i-am urat pe ei si mi s-au facut dusmani.
23. Cerceteaza-ma, Doamne, si cunoaste inima mea; incearca-ma si cunoaste cararile mele
24. Si vezi de este calea faradelegii in mine si ma indrepteaza pe calea cea vesnica.

R. (cf. 10) «Mâna ta mă va călăuzi, Doamne.»

( După caz, celebrantul le poate vorbi pe scurt celor de faţă, explicând lectura biblică.)

RUGĂCIUNEA UNIVERSALĂ

6. Urmează rugăciunea universală.

Îndemnați de porunca Mântuitorului şi povățuiți de învățătura sa dumnezeiască îndrăznim a spune:

Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău; vie împărăţia ta; facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău. Amin.+

7. Dintre invocaţiile propuse mai jos, celebrantul poate alege pe cele care i se par mai potrivite sau poate adăuga altele, după împrejurări.

a) Pentru o şcoală:

Începutul oricărei înţelepciuni este temerea de Domnul. Să-l invocăm pe Dumnezeu pentru a putea deosebi cu mintea şi a arăta prin fapte cele ce sunt adevărate şi drepte. Să spunem, aşadar, cu umilinţă:

R. Dă-ne, Doamne, duhul înţelepciunii!

Doamne, Dumnezeul nostru, tu ne arăţi o dragoste aşa de mare, ca să ne numim şi să fim cu adevărat fiii tăi; fă ca prin învăţătura omenească primită să înţelegem mai limpede şi să împlini întru totul sensul chemării noastre.